Belgienii au tabarat nu departe de Foisorul de Foc, cu 10 ani in urma, cu tot cazarmamentul de rigoare: bere trapista, mancaruri in sos de bere, bere lager, bere de fructe si inca ceva bere. Si locul s-a numit Waterloo.
Am fost deja la taverna Waterloo de trei ori, in mai putin de o luna, si nu am regretat niciodata. Cu o singura mentiune: clatitele cu inghetata n-au niciun haz. In rest, simplul fapt de a fi pus in fata unui catalog cu 100 de beri belgiene (chiar atatea sunt, le-am numarat) imi face dintr-o data seara mai frumoasa. Iar apoi, delicatese belgiene precum carbonnade flamande, puiul Wellington si ouale umplute au fost delicioase. Nu in cele din urma, timpul de servire este incredibil de scurt, mai ales pentru astfel de mancaruri. Ma tot gandesc la faza restaurantului din La Vita e Bella. Dar chiar sa se repete de trei ori?
Locul este foarte primitor si cu greu mi-as imagina o persoana care sa nu se simta bine acolo. Pereti tapetati cu afise vechi, clondire pe etajere, mese cu banci de lemn, personal vioi si serviabil. Atmosfera de han vesel si indestulat. Merge pentru o discutie la bere, la fel de bine ca pentru o masa copioasa. Preturi nici prea-prea, nici foarte-foarte, pe la 100 de lei pentru doua persoane si 10-18 lei pentru berile belgiene.