Cinema: The Avengers: Age of Ultron - O telenovela ultimul racnet, in materie de efecte speciale

 

Există un stereotip care spune că orice participantă la miss își dorește pace în lume, dar, când vine vorba de supereroi, pacea respectivă se obține prin luptă, care e orice, numai pașnică nu. Și Tony Stark, în The Avengers: Age of Ultron, își dorește pace în lume, mai ales că l-ar tenta și o mică retragere din domeniul ăsta agitat al supereroilor. Așa că nu stă pe gânduri prea mult și îl atrage după sine și pe Bruce Benner ca să creeze un sistem viu, capabil să păstreze acea pace după care tânjesc cei doi oameni de știință ambițioși. Asta ar fi intriga care te ține în următoarele două ore lipit de ecran ca nu cumva să pierzi vreo glumă forțată, zisă de vreunul dintre supereroi.

 

 

 

 

Însă, ca orice inițiativă ambițioasă ținută-n secret mai mult din orgoliul mustăciosului plin de bani, planul scapă de sub control când Ultron, sistemul creat de cei doi, îl distruge pe Jarvis al lui Stark (Robert Downey Jr.) și se infiltrează în internet, de unde se servește cu orice-i vine în cale. Între timp, cei șase supereroi, Thor (Chris Hemsworth), Căpitanul America (Chris Evans), Văduva Neagră (Scarlet Johansson), Bruce Benner (Mark Ruffalp), Ochi de Șoim (Clint Barton) și Tony Stark se țin de glume, după o petrecere dată în cinstea sceptrului lui Loki, care ar trebui să se întoarcă acasă. Desigur că teambuilding-ul cu alcool e dat peste cap din cauza lui Ultron, care-și face apariția sub forma unui robot amărât, care-și trage cablurile cum poate. Intrusul surpriză vine însă și cu o echipă de soldați roboți, pe care i-a resetat el după bunul plac și al căror scop e să-i distrugă pe Avengers ca să fie pace în lume. Logic.

 

După câteva bușituri și o clădire din sticlă făcută vraiște, Ultron dispare prin internet, iar cei șase supereroi se simt nevoiți să găsească soluții ca să scape de noul dușman pe care și l-au făcut din cauza lui Tony Stark. Ultron, chiar dacă pare o rudă mai îndepărtată a Predatorului, își face repede prieteni. Gemenii Pietro(Aaron Taylor-Johnson) și Wanda Maximoff (Elizabeth Olson), adică Argintul Viu și Vrăjitoarea Scarlet, i se alătură lui Ultron în lupta sa, ca să se răzbune pe Stark, întrucât rachetele sale le-au omorât părinții. Iar pentru că Ultron, deși nu e om, păstrează din ambiția prostească a lui Stark, vrea să-și creeze un umanoid care să distrugă până la urmă planeta, că doar din ea fac parte și Avengers, iar pace există doar când e liniște completă. Și mai logic.

 

Culmea e că planul lui pare să dea roade, pentru că Vrăjitoarea Scarlet știe cum să scoată la suprafață toate temerile celor șase supereroi și să-i facă să se dezbine. Doar că atunci când ai de-a face cu-n încăpățânat miliardar ca Stark, pacea imaginată de Ultron mai poate să aștepte.

 

La capitolul imagine, la prima vedere n-am sesizat scăpări, ba chiar m-am bucurat când am văzut că-n film sunt băgați în seamă și oamenii. Astfel că scenele de luptă nu apar deodată în contexte în care, deși sunt clădiri în jur, nu e țipenie de om, cum am văzut în multe filme SF. Ci sunt peste tot, ba chiar încurcă. Pe lângă asta, e fascinant să vezi cum eroinele au mereu coafura intactă, indiferent de cât de mult s-au tăvălit prin noroi și praf, pe când Thor pare că nu s-a mai spălat pe cap de ceva vreme. O fi și asta o superputere care se aplică doar la femei.

 

Multe scene din film s-au vrut a fi amuzante, cum ar fi ciondănelilr puerile între Stark și Căpitanul America, de genul „Watch your language.” Dar bine că există ciocanul lui Thor, pe care numai cei vrednici îl pot ridica, și care reușește să stârnească râsul prin simplul fapt că există. Iar Capitanul America aproape că-l face pe Thor să se simtă-n pericol, când pune mâna pe ciocan și-l mișcă puțin.

 

Cu toate astea, cel mai greu de digerat lucru a fost drama forțată, de telenovelă. Pe deoparte e Văduva Neagră, care parcă ar vrea o relație cu Bruce Benner, mai ales că se înțelege atât de bine cu varianta lui verde și agresivă, iar de cealaltă parte e Vrăjitoarea Scarlet, care trebuie să fie dădăcită de Ochi de Șoim, ca să lupte. Scarlet Johansson pare mult prea teatrală chiar și când încearcă să flirteze serios cu Bruce Banner. Pe când Elizabeth Olson e cea mai ușor de manipulat din tot filmul, deși se presupune că ea e cea care poate citi mințile și poate manipula. Iar accentul rusesc o face să fie mai mult comică.

 

Așadar, The Avengers: Age of Ultron vine cu un scenariu cu final previzibil, dar cu inserții imprevizibile în desfășurarea evenimentelor. E genul de film care te încarcă cu multă energie și nu te lasă să gândești prea mult, din cauza acțiunii. Ca la final să ieși cumva împăcat că ți-ai văzut sau revăzut măcar un personaj preferat din benzile desenate Marvel. Însă abia a doua zi îți dai seama că ai fi renunțat la unele scene, că tehnologia chiar ar putea să devină un pericol și în realitate și că Stark e un psihopat, dacă nu poate face diferența între salvarea planetei și distrugerea ei.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Cinemagia

 

Cel mai convingator actor / actrita: Cumva Ultron, mai ales când se enervează ca o puștoaică, pentru că lumea-l asociază cu Stark.

 

Cea mai tare faza: Când Vision îi dă ciocanul lui Thor și toată lumea rămâne blocată.

 

Punctul slab: Drama fetelor.

 

De ce merita sa-l vezi: Pentru efecte speciale și acțiune.

 

Cu cine mergi sa-l vezi: Cu un paranoic care crede că internetul va distruge omenirea.

 

Nota OM: 4.5 /5

• Tag-uri