Jurnal de bucurestean (9): Sfarsit de vara. La Bucuresti

 

Ne-au cotropit vizitatorii. Străinii. În sfârșit au venit americanii... de fapt, mai degrabă turcii, francezii, portughezii și nemții. De ce? Să vadă Casa Poporului, să mănânce mici și să cunoască fete. Iar unii mai și rămân.

„Arhitectura asta a voastră din comunism e fascinantă, pe aici e bine spre Palatul Parlamentului?” „De pe net părea că sunteți total în lumea a treia, dar mie si prietenilor mei ne place aventura..." „De ce am ales Bucurestiul? Ah, facem un trip în fiecare vară și aruncăm un zar pe o hartă. Ce noroc că a căzut la voi, nu?"

 

 

„Cum, românii nu sunt romi?" „Oau, ești inteligentă pentru o fată. Din România."  „Stiu că e numai marți seara, dar unde pot merge să dansez până dimineața?" „Nu-mi place Bucureștiul, chiar nu, dar mai rămân puțin." „Scuze, aici e Control?" „Învață-mă să spun ceva în română..."

Micul Paris e noul Berlin, asa se zice pe la colțuri chiar și când ei zâmbesc surprinsi. „Paris? Ah, asta era înainte, înțeleg. Berlin? Am fost la Berlin, chiar am locuit, dar parcă nu... Dar Bucurestiul e frumos..."

...si când e trist de la atâtea cratere ciupite în fața trotuarelor sale. Sticle din plastic aruncate pe la colțuri - ce soartă ingrată să nu mai poți face conversație decât cu un șervețel mototolit, după ce ai stat pe raftul de sus în vitrina frigorifică. Bordurile se înalță pe zi ce trece și abia așteaptă să fie vedete la marșul bicicliștilor. Fantomele câinilor dau ture în jurul pubelelor. Oare cine vorbește în nopțile lungi de vară cu oamenii statui care-și aștern somnul pe caldarâm?

 

În august orașul se umple de tăceri și se lipsește de zarva ce fuge la mare. Numai pepenii au început deja să presimtă pe la colțuri melancolia apropierii toamnei.

• Tag-uri