Jurnal de bucurestean: Ingeri deasupra Bucurestiului

 

Bucurestiul n-a fost niciodata mai trist ca in acest weekend. Poate doar in vremea marilor focuri, a bombelor si a molimelor.

 

 

Desi a fost soare de la un capat pana la altul, si pe deasupra lacrimilor, si pe deasupra valului urias de brate care au ajutat, sangelui donat si orelor de nesomn. Iar soarele a avut ajutor – randuri nesfarsite de candele aprinse au vegheat intr-o piateta cu nume atat de intim legat de cel al orasului, Bucur.

 

Una cate una, luminile orasului s-au stins, concertele au amutit, usile s-au inchis. Pentru ca e timpul lumanarilor. Este inca nevoie de multa lumina pentru ca cele 30 de suflete sa calatoreasca in pace.

 

Pentru ca cei aflati inca in suferinta sa gaseasca acea lumina interioara care sa-i ridice din nou.

 

Pentru ca noi ceailalti, locuitorii acestui oras sa ne miscam. In pasi si-n constiinte. In fapte si decizii. Pentru ca ceea ce s-a intamplat la Colectiv sa nu se mai repete.

 

Si pentru ca vegheaza inca ingeri deasupra Bucurestiului.

• Tag-uri