Nadine Shah in Club Control. Muzici melancolice de toamna tanara

 

A venit si toamna peste noi si odata cu ea se redeschide si sezonul muzical. In Club Control cu tot cu aniversare mare, de sapte ani de la inaugurare. Aniversare cum altfel sarbatorita decat cu concerte. Seria de trei zile a fost deschisa aseara de tanara Nadine Shah.

 

 

 

 

Nascuta in Anglia dintr-o mama norvegianca si un tata pakistanez, Nadine are un stil aparte, care te prinde inca de la prima ascultare. Cel putin asta s-a intamplat in cazul meu, acum cateva luni cand am auzit piesa Stealing Cars. Iar cand am inceput sa aprofundez problema, am constatat ca aveam de-a face cu o artista nu foarte experimentata oficial, dar din a carei muzici transpare o maturitate clara si un stil foarte bine conturat.

 

Lucru care s-a simtit si la concertul de seara trecuta. Nadine a urcat pe scena destul de tarziu, in jurul orei 12, si a inceput sa cante fara prea mari prezentari. Au fost piese de pe ambele albume; de pe Love Your Dumb and Mad din 2013 – Runaway, Aching Bones, To Be A Young Man – si de pe Fast Food, lansat anul acesta – Matador, Stealing Cars, Fool, Fast Food, The Gin One, Living. In setlist era inclusa si Floating, dar pentru un motiv ce-mi este necunoscut a fost sarita in timpul concertului.

 

Da, dupa cum reiese si din enumerarea de mai sus, a fost scurt. Nu a durat nici o ora si nu am avut parte de bis. Lucru care m-a surprins, pentru ca artista are suficiente piese pentru a sustine un concert ceva mai lung. Poate aici se simte lipsa experientei. Pentru ca altfel, din toate celelalte puncte de vedere, putin cat a tinut, a fost excelent. Nadine Shah are o voce aparte, ale carei tonalitati adanci se simt cu atat mai bine cand o auzi live. Multi o aseamana cu PJ Harvey si exista ceva adevar acolo, dar cred ca are ce-i trebuie ca sa-si formeze propriul stil si sa scape de comparatii. Plus ca e ceva foarte fain in felul in care arata si se comporta pe scena, o siguranta de sine si o senzualitate care se imbina minunat cu ceea ce canta si transmit foarte bine emotii publicului. Muzica ei ar putea parea usor apasatoare, dar nu este cazul, pentru ca se rasfira in jur foarte usor si ramane in aer fix cat sa impresioneze urechea si inima, fara a lasa reziduuri muzicale greoaie sau suparatoare.

 

Mie una mi-a parut rau ca publicul nu a fost mai numeros si ceva mai implicat, pentru ca artista asta chiar merita. Ma rog, ea ne-a spus ca suntem oricum minunati si reactionam mult mai bine decat englezii, dar eu zic ca se putea si mai bine.

 

Ar mai trebui spus ca, odata cu redeschiderea sezonului toamna-iarna, Control-ul s-a imbracat in haine noi, trecand printr-o renovare si reamenajare masive. Spatiul salii a fost cumva restructurat asa incat pare mai aerisit si mai larg, iar principalul element pe care l-am apreciat inca de seara trecuta este noul sistem de sunet, adus din Germania, care intr-adevar face o mare diferenta, auzindu-se clar la concertul artistei britanice.

• Tag-uri