Omul-Furnica – Furnicile ar putea sa salveze omenirea intr-o zi

 

Nu-mi plac gândacii. Am o reținere în general față de insecte, mai ales dacă există posibilitatea să le găsesc în mâncarea mea, însă filmul Ant-Man / Omul Furnică m-a făcut să-mi schimb cumva părerea despre ele. Mai c-aș accepta să mângâi o furnică supradimensionată sau să încalec pe una zburătoare. Iar asta e doar o mică parte din acțiunea și povestea noului film din seria Marvel.

 

 

 

 

Nici nu simți cum trec cele două ore ale lungmetrajului, la cât de agitat e traseul prin care trece personajul principal, Scott Lang (Paul Rudd), ca să salveze, în cele din urmă, chiar omenirea.

 

Scott doar ce a ieșit de la pușcărie, după ce a fost închis pentru că a spart sistemul de securitate al celei mai puternice organizații a momentului, ca să înapoieze oamenilor banii care le-au fost furați de compania respectivă. Oricât de Robin Hood a vrut să fie, furtul tot furt rămâne, mai ales în fața fostei soții care îl vrea departe de fata lor, Cassie (Abby Ryder Forston), până nu-și găsește un loc să stea și o slujbă stabilă. Doar că, în cazul său de fost pușcăriaș cu master, nimeni nu se zbate să-l aibă prin preajmă, nici măcar o gelaterie, de unde e concediat, după ce șeful îi află trecutul, de pe internet.

 

Așa că, vrând-nevrând, se trezește atras de un zvon pe care l-a auzit un fost coleg de celulă, actual coleg de apartament, mexicanul Luis (Michael Peña), conform căruia există un seif imens în casa unui bogătan care pleacă din oraș pentru câteva zile. Logic că lucrurile se aranjează la țanc ca Scott să se strecoare în casă fără probleme și să spargă o intrare pe bază de amprentă, respectiv să dărâme ușa unui seif din 1900 toamna. Că doar toată lumea care are un seif de genul ăsta lasă în preajma lui azot lichid, saltele gonflabile și alte scule tocmai bune pentru distrus un astfel de sistem vechi. Desigur că totul e doar un test pe care Scott îl trece cu brio, ca să devină supereroul care se micșorează și controlează furnicile cu puterea minții.

 

Casa aparține lui Hank Pym (Michael Douglas), un om de știință care a construit un costum ce permite micșorarea chiar și la nivel de atom. Însă totul e posibil cu ajutorul unei formule pe care o descoperă și un învățăcel frustrat de-al său, Darren Cross (Corey Stoll), care vrea neapărat să-și depășească mentorul și, între timp, să cucerească și lumea. Și, ca-n orice poveste, mai ales dacă-i Marvel, băiatul bun e cooptat de savant ca să învețe cum funcționează costumul și să-l oprească pe nebun să vândă secretul celei mai mari descoperiri științifice.

 

La nivel de imagine, nu te plictisești niciun pic, iar secvențele cu întâlnirile lui Scott cu diferite specii de furnici arată că poți preda puțină biologie într-un film și fără să suni ca Teleenciclopedia. În timp ce scenele cu lupta dintre Darren ca Yellowjacket și Scott ca Ant-Man, printre jucăriile lui Cassie, sunt mai comice decât orice replică amuzantă și acidă pe care a dat-o vreodată Iron Man.

 

În ceea ce privește jocul actorilor, Paul Rudd devine mai mult decât simpatic, e carismatic și se mulează perfect pe tiparul tatălui hacker cu abilități de supererou. El face cam tot filmul, asta când nu îi răpește din glorie apariția celor trei amici ai săi, stereotipuri pure: asiaticul hacker, deloc sociabil, negrul fără o ocupație precisă, dar care face pe rapperul dur și mexicanul cam tăntălău, însă cu zâmbetul pe buze și dispus să ajute mereu.

 

Pe lângă deznodământul tipic oricărui film cu supereroi, am sesizat și câteva scăpări. La un moment dat, Scott, în varianta micșorată, zboară alături de un roi de furnici dintr-un avion aflat la mii de metri altitudine. În mod normal, insectele ar fi murit imediat ce ar fi dat de aerul extrem de rece, însă-n filmul ăsta există și minuni. Și, deși clădirea în care Darren își prezintă descoperirea e ultra-securizată, nu există sau sunt ignorate complet camerele de luat vederi, în care s-ar sesiza ușor că anumiți gardieni dispar subit. Ar mai fi și altele, dar las spoiler-ele deoparte.

 

Așadar, recomand Ant-Man pentru ritmul antrenant și comicul de situație, lucru care-l transformă de altfel într-o comedie SF. Plus că până acum mi s-a părut cel mai răsărit din seria Avengers atât ca acțiune, cât și ca dialog. Mai ales că drama specifică filmelor din seria Marvel e cumva îndulcită și servită mai realist, fără discursuri de umplutură și privit în gol.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Cinemagia

Cel mai convingator actor / actrita: Paul Rudd, mai ales când face pe istețul

 

Cea mai tare faza: Când Pym și fata lui ies cu tancul breloc prin clădire.

 

Punctul slab: finalul previzibil

 

De ce merita sa-l vezi: Să vezi cât de faine sunt de fapt furnicile

 

Cu cine mergi sa-l vezi: Cu oricine, dar mai ales puști.

 

Nota OM: 4/5

• Tag-uri