Perfume Genius in Club Control. Despre emotii si sentimente.

 

Mike Hadreas este un tanar de 33 de ani care, ca orice artist respectabil, s-a confruntat cu multe probleme la viata lui. Dependenta de droguri si alcool, relatii ratate, controverse legate de orietarea sa sexuala si axietate pricinuita de diversi factori. Si, tot ca orice artist respectabil, a ales sa le transpuna si transmita pe toate in muzica sa. Sub numele de scena de Perfume Genius a lansat, din 2010 pana in prezent, 3 albume, ultimul dintre ele in 2014, Too Bright.

 

 

 

 

Intre aparitiile sale la festivaluri de renume precum Primavera Sound si Glastonbury, tanarul originar din Seattle a facut o oprire aseara in Club Control, la Bucuresti. Intr-o sala nu foarte plina, dar extrem de animata, acesta a urcat pe scena in jurul orei 22.30, alaturi de Alan Wyffels, la clape, Herve Becart, la tobe, si Tom Bromley, la chitara. Imbracat in negru, purtand un ruj rosu aprins, asa cum ne-a obisnuit in videoclipurile sale blamate de unii, Mike mi-a dat din prima clipa impresia unui artist timid, emotiv si extrem de sensibil. Iar emotiile sale nu au fost ajutate deloc de faptul ca in timpul primelor piese au existat ceva probleme cu sunetul, dar au fost compensante de sustinerea si incurajarile venite din public. Cred ca oamenii au simtit ca au in fata lor un artist special, un pic diferit, care asimileaza emotiile din sala, asa ca l-au aplaudat cu mai multa frenezie decat vezi in general.

 

Iar Hadreas a transmis inapoi in egala masura. A fost un concert plin de sentimente, de tristete, de melancolie, de teama, de pasiune, de neliniste. Artistul are o voce minunata, calda, invaluitoare, pe care o controleaza foarte bine, mergand de la vorbe abia soptite pe note joase, la tonuri inalte si, uneori, tipete surprinzatoare.

 

Cele mai multe piese au fost de pe ultimele doua albume, unele mai fragile si linistite cantate la pian, altele mai dansate si ample, datorita sunetelor puternice ale tobei si chitarii. Cel mai frumos moment, pentru mine, a fost cel in care lui Mike i s-a alaturat si Alan la pian si au cantat impreuna, la patru maini, Learning, piesa ce da si numele primului sau album. Cred ca a sintetizat toata emotia si tumultul creativ din spatele muzicii artistului american.

• Tag-uri