Toti (sunt) fiii mei

Pentru cei de acasa razboiul s-a simtit ca un accident de masina…, replica lui Joe Keller, personajul principal, interpretat de Victor Rebengiuc, mi-a ramas in minte, pentru ca sintetizeaza atat de bine contradictiile unei perioade neclare si nefaste, asa cum este un razboi mondial. Despre asta se vorbeste si in piesa lui Arthur Miller, Toti fiii mei, pusa in scena de Teatrul National Bucuresti in regia maestrului Ion Caramitru.

Subiectul este unul cat se poate de complex: drama traita de familia Keller si de vecinii acestora dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial. Imbogatita de pe urma unor afaceri mai mult sau mai putin morale, familia in cauza incepe sa se destrame, incetul cu incetul, trei ani mai tarziu cand adevaruri dureroase ies la iveala.

Toate aceste tensiuni si trairi intense sunt transmise publicului cu o maiestrie aleasa de Victor Rebengiuc si Sanda Toma (care o interpreteaza pe sotia acestuia), insa firul se rupe in jocul actoricesc al celor mai tineri. Acesti fii reprezentativi in titlu, devin usor superficiali si plicticosi, nereusind sa comunice decat vorbe. De aceea, piesa trece de la momente care te tin cu sufletul la gura la momente cand iti doresti sa se termine mai repede (piera are 2 ore si 40 de minute). Atmosfera este, insa, salvata de decorul ingenios si de interventiile simpatice ale vecinilor.

In final, insa, pot spune ca datorita textului bine adaptat si a jocului celor mai experimentati, piesa a meritat toate orele petrecute in sala, facandu-ma sa trec peste momentele care au cam “scartait”.

• Tag-uri