Habemus Papam e ceea ce-ar fi putut fi The King’s Speech, daca realizatorii acestuia din urma ar fi fost mai inclinati spre poezie decat spre demagogie.
Atunci cand smeritul cardinal Melville (Michel Piccoli) sufera un atac de panica la aflarea vestii ca a fost ales Papa (el incepe sa planga dupa maica-sa), cardinalimea care l-a votat convoaca un psihanalist (cum altfel decat ateu), cerandu-i imposibilul – si anume sa-l consulte fara sa-i puna intrebari sacrilege – in timp ce credinciosii adunati in Piata Sfantul Petru asteapta tot mai nelinistiti sa-si vada noul pontif.