Samanul Mut - sezonul IV, episodul 4

EPISODUL 4: MUZICI STRAVECHI DIN TARA CHIOARULUI

Invitati: 
Gheorghe Negrea (vioara)
Niculae Varga (viola/braci)
Vasile Ciucur (contrabas)

Acces: 20 RON
Biletele sunt disponibile in avans in Club Control (la barul din sala mica) sau online aici.

Chioarul este un tinut marunt, intins pe dealurile din sudul Maramuresului voivodal, pe valea raului Chioar, la vest de Tara Lapusului si la est de Tara Codrului: este tinutul pe care il traverseaza masinile intre Dej si Baia Mare. Numele lui este cunoscut de localnici, de maramureseni si de oamenii din celelalte regiuni limitrofe dar ignorat de majoritatea romanilor.
In secolul al XVIII-lea, douazeci de sate chiorene – intre care Plopis, Trestie, Dumbravita, Fanete si Cetatele – ar fi fost constranse de autoritatile austro-ungare sa intretina, cu fan pentru cai si alimente, orasele Baia Mare si Baia Sprie. Functionarii insarcinati cu strangerea darilor descindeau in sate duminica, dupa slujba de la biserica.
In secolul XIX, denumirea regiunii dispare din vorbirea curenta, insa este reactivata prin anii `50 ai sec. XX, atunci cand, in pregatirea viitoarei colectivizari, autoritatile statului comunist au impus taranilor „cote” insuportabile, pe care le colectau tot ca in Evul Mediu.
Muzica chioreana de sarbatoare – cea pe care o executa inca, intr-o forma sau alta ceatarasii (muzicienii locali) din regiune – este coerenta stilistic si net diferita de cea a Maramuresului voivodal, dar relativ apropiata de muzicile din Codru si Transilvania centrala, regiuni din care imprumuta de altfel o seama de melodii. Pentru dansatorii tineri, in forma si cu pofta de dans, ceatarasii extind suitele pana la 30 – 40 de minute, adaugandu-le mereu noi melodii de Ardeleanca, Scuturatul sau Codranescul. Muzicile de petrecere mai includ de asemeni cantari lirice (numite impropriu „doine”), care se interpreteaza la masa mare a nuntilor sau prin restaurante, pentru clientii trecuti de prima tinerete, dar muzica de dans, categoria cea mai robusta si mai predispusa la prefaceri innoitoare, prevaleaza net, ca in intreaga Romanie de altfel.
Protagonistul acestui episod este Gheorghe Negrea. In tineretea sa, impreuna cu fratele sau Victor (ceataras-violonist), alcatuia compartimentul primasilor, sustinut pe acompaniamentul fratilor lor Ion si Valer, la braci si gordona. Astazi, braciul si gordona au fost inlocuite de chitara electrica si de chitara bas electrica, sau (si mai frecvent) de sintetizator ce le-a preluat timbrele, deformandu-le totodata.
Gheorghe este un instrumentist imaginativ (transforma spontan toate piesele pe care le interpreteaza intr-un mod propriu, inconfundabil), insa totodata ferm si suplu (canta cu un usor si expresiv balans metrico-ritmic, fara sa destabilizeze insa tempourile riguros exacte). In anii din urma am remarcat doi barbati tineri, virtuozi admirabili, fosti discipoli ai fratelui sau Victor: este vorba despre Vlad Pasca (prezent la Samanul Mut, sezonul 3, episodul 2 – Ceatarasii din Nagykaroly) si Ioachim Fat (prezent la Samanul Mut, sezonul 2, episodul 3 – Vlahii nordici din Maramuresul voivodal). 

Invitati:
Gheorghe Negrea (vioara)
Niculae Varga (viola/braci)
Vasile Ciucur (contrabas)