Într-un univers scenografic liniştitor prin albul imaculat, dar tulburător prin valenţele luminii, şase personaje îşi destăinuie unul altuia experienţa dură a concedierii şi implicit drama de a fi şomer într-o epocă marcată de haosul capitalismului.
Tschudi, Krause, Deer, Jenkins, Wrage şi Bihler alcătuiesc o tipologie specifică secolului al XXI-lea, iar poveştile lor relevă problemele economice, sociale, spirituale pe care le trăim cu toţii. Personajele înfăţişează faţete specifice omului contemporan care şi-a dedicat viaţa carierei, prosperităţii financiare şi succesului, iar dezumanizarea lor e dusă dincolo de principiul absurdului şi capătă nuanţe de ridicol şi grotesc.
Când verbul „a fi” este înlocuit cu verbul „a avea” se produce o răsturnare de situaţie. Aceşti „Top Dogs”, imaginaţi de dramaturgul Urs Widmer, sunt definiţi ca individualităţi prin funcţiile şi sumele de bani pe care au reuşit să le câştige. Odată concediaţi, nu îşi pierd doar reputaţia, ci şi identitatea adesea asociată cu puterea oferită de un anumit statut social şi economic.
Căderea profesională atrage după sine şi eşecul în viaţa personală. În „Top Dogs” totul se prăbuşeşte ca într-un joc de domino, totul e game over.