Casa Ferdinand

Numele eponim castigat al locatiei, "Casa Ferdinand" isi are radacinile in povestea misteriosului Ferdinand de multe ori rautacios, patimas la bautura cu suita sa de taine, neintelese pentru oamenii din jur si nedezvaluite niciodata, nimanui.

Cea mai mare ciudatenie era faptul ca incropea vopselele doar noaptea, fara stirea ucenicilor, ca sa nu i se fure retetele. Vopselele, odata puse pe parete, nu mai puteau fi sterse sau acoperite de alta zugraveala, spre nenorocirea celorlalti zugravi, ci se puteau sterge sau acoperi numai de zugraveala facuta tot de Ferdinand.

Invidiosii din cetate au ras de Ferdinand , cand acesta si-a vandut jumatate de avere si a plecat la elini, la Atena ca sa invete si taina cioplirii in piatra. Dupa o vreme, plin de mestesug si bani castigati din munca cinstita pe meleagurile elene, Ferdinand s-a intors acasa, la Sighisoara. Primul lucru ce l-a facut a fost sa-si deseneze peretii casei sale cu imaginea sculpturilor grecesti vazute in calatoria sa. Folosea tot carbunele din vatra….Se crede ca mana lui era fermecata, asta pentru ca, desenele facute cu carbuni de Ferdinand se vad si acum pe peretii casei sale, ele nu au putut fi sterse sau acoperite niciodata de alta zugraveala.

In serile cu luna in colturi, Ferdinand deprinsese obiceiul de a-si invita prietenii (acum din ce in ce mai multi) la masa. Ii delecta cu cele mai bune mancaruri pe care le-a cunoscut in calatoria sa prin Europa. Ii delecta insa si cu mancaruri din Sighisoara, pe care le pregatea cu mana lui, iar oaspetii plecau incantati si de fiecare data veneau tot mai multi si tot mai multi aveau dorinta de a-i trece pragul.