Mormantul Dr. Carol Davila si al Anei Davila

Carol Davila (Charles Davilla) (n. 1828, Parma, Italia - d. 24 august 1884, București) a fost medic și farmacist român de origine italiană, cu studii în Germania și Franța.

Biografie

Urmează Facultatea de Medicină din Paris, pe care o absolvă în februarie 1853. Sosește în România la 13 martie 1853, la nici 25 de ani, după ce și-a dat doctoratul la Paris și după ce a ajutat la stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champigne și Cherre. Ar fi trebuit să stea în Valahia doar 3 ani dar stă până la sfârșitul vieții. A venit încă din 1853 în București, invitat de domnul Barbu Știrbei, pentru a organiza serviciul sanitar. A contribuit fundamental la organizarea învățământului medical din România. A fost profesor de chimie la Universitatea din București. În 1860 a fost ridicat la rangul de general. A organizat serviciul românesc de ambulanțe, care s-a distins apoi în timpul Războiului de Independență. Modelează viața medicală sub patru domni, dintre care trei îi devin prieteni. În București, la sosire, impresionează pe Vodă Barbu Știrbei când se prezintă după trei zile cu rezultatele unei prime inspecții sanitare și cu proiecte de reformă. Al doilea domn pe care îl câștigă Davila de partea lui este Alexandru Ioan Cuza. Azilului său de orfane, întemeiat la București, îi dă numele Elena Doamna, după soția lui Cuza. De acest azil s-a ocupat îndeaproape și Regina Elisabeta. Al treilea domn este Carol, sub a cărui protecție își desăvârșește în cea mai mare măsură opera.

(Sursa: Wikipedia)