Mormantul lui Ilarie Chendi

Ilarie Chendi (n. 14 noiembrie, 1871, Dârlos, comitatul Târnava Mică — d. 23 iunie 1913, București) a fost un critic literar român, aparținând curentului sămănătorist.

Biografie

Ilarie a fost fiul lui Vasile Chendi, preot, și al Elizei (n. Hodoș). Urmează clasele primare la Bandul de Câmpie, iar apoi Gimnaziul Evanghelic German din Mediaș și Sighișoara, (actualul Liceu „Josef Haltrich”), locuind în același oraș. Între 1891-1894 frecventează Seminarul Teologic din Sibiu, iar între 1894-1898 Facultatea de Litere de la Universitatea din București. Colaborează apoi, la Sibiu, la redactarea Enciclopediei române a lui Corneliu Diaconovici, după care lucrează în redacția publicației „Tribuna poporului” de la Arad. Se mută în 1898 la București, devenind bibliotecar la Biblioteca Academiei. Înființează revistele „Viața literară” (1906), „Viața literară și artistică” (1907) și „Cumpănă” (1909), ultima condusă împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel. Face parte din primul comitet al Societății Scriitorilor Români (1909). Fiind zdruncinat nervos, se sinucide la mai puțin de 42 de ani.
A fost unul dintre principalii promotori ai curentului sămănătorist, văzut în sensul tradiției realismului popular al „Tribunei” sibiene, distanțat de direcția instituită de Nicolae Iorga.

În localitatea Arad, pe str. Ilarie Chendi nr. 1-3, se găsește „Casa Ilarie Chendi”, înscrisă în Lista monumentelor istorice sub codul Ar-II-m-B-00493.
Pe data de 7 februarie 2008 a avut loc la Biblioteca Metropolitană București lansarea ediției Ilarie Chendi, Scrieri, în 10 volume, realizată de profesorul universitar Dumitru Bălăieț, pe parcursul a peste 25 de ani de cercetare.

(Sursa: Wikipedia)