Muzeul Satului Banatean

Ideea infiintarii unui muzeu etnografic in aer liber a fost formulata pentru prima oara de catre Ioachim Miloia, fost director al Muzeului Banatean intre anii 1928-1940, cunoscuta personalitate culturala a Banatului (pictor, istoric de arta, restaurator de biserici etc.)
In anul 1928, dupa ce a participat la deschiderea Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, el a cerut municipalitatii acordul pentru a infiinta in curtea castelului Huniade un mic muzeu satesc cuprinzand biserici de lemn, cruci “de interes istoric si artistic”, case taranesti etc.

Prin patrimoniul cultural detinut si prezentat publicului vizitator, Muzeul Satului Banatean constituie o pagina deschisa din istoria Banatului, o marturie a civilizatiei populare traditionale a romanilor si minoritatilor nationale din aceasta provincie, constituind un armonios dialog interetnic.
Fara sa fie nevoie sa calatoresti prin satele Banatului, in cateva ore poti vedea in Muzeul Satului Banatean tot ceea ce este mai caracteristic civilizatiei si culturii traditionale din vestul Romaniei. Privind constructiile autentice din lemn, piatra, lut, achizitionate din satele Banatului, demolate si reconstruite in muzeu cu respectarea tehnicilor locale, obiectele folosite in desfasurarea traiului zilnic, deschizi o poarta spre viata oamenilor din secolele trecute. Casele au, in general, doua sau trei camere de locuit. Ceea ce constituie, insa, o caracteristica comportamentala recunoscuta a romanilor in general si a banatenilor in special, este ospitalitatea relevata de prezenta in fiecare casa a camerei de oaspeti, cunoscuta sub numele de “soba curata”, “soba mare”, “soba buna”, cel mai frumos mobilata si decorata cu cele mai pretioase tesaturi – covoare, stergare si fete de masa (“masaie”).

In muzeu se intalnesc case cu prispa deschisa, prelungita pe toata lungimea constructiei si case cu prispa partiala. La toate acestea acoperisul este sprijinit pe stalpi de lemn frumos decorati prin cioplire si crestare, cu ornamente geometrice traditionale; case acoperite cu paie sau sindrila, case de tarani si case de mesteri olari, un atelier de rotarie si o seama de instalatii tehnice taranesti – mori, vaiugi, oloinite.