Parcul Central

Istoria parcului începe în anul 1827, când organizația Asociația de Binefacere a Femeilor (Jóltevő Asszonyi Egyesület) a închiriat terenul pe atunci pustiu cu scopul de a înființa un loc de recreație. La data de 1 mai 1838 a luat ființă Comisia Orășenească pentru Parc care a preluat activitatea de la Asociația de Binefacere a Femeilor. Parcul a fost deschis publicului la începutul anilor 1830, avînd inițial numele de Népkert (Parcul Poporului).

De la 15 septembrie 1860 îngrijirea parcului a fost preluată de Comisia Parc avînd ca președinte pe contele Imre Mikó. În 1862 a fost înființat Corul Tinerilor Comercianți din Cluj (Kolozsvári Kereskedelmi Ifjak Dalárdája), care sub conducerea dirijorului de operă Béla Stöger cânta seara pe malul lacului din parc.

Școala superioară pentru fete De Gerando, numită după prima directoare, Antonina De Gerando, a primit o clădire nouă lângă parc în anul 1900, proiectată de către arhitectul Ignác Alpár. Astăzi clădirea aparține Universității Babeș-Bolyai și adăpostește Facultatea de Chimie. În toamna anului 1912 directorul teatrului, Jenő Janovics a deschis un cinematograf în clădirea teatrului de vară.

În parc se află statuia lui Liviu Rebreanu și George Coșbuc, ridicate la sfârșitul anilor 1960. În perioada postcomunistă parcul nu a mai beneficiat, din păcate, de investiții serioase pentru o perioadă lungă de timp. În ultimii ani s-a început refacerea aleilor, a parcului și s-a demarat procedura de restaurare a clădirii de lângă lac, unde unde s-a intenționat adăpostirea Filarmonicii din Cluj, proiect, însă, abandonat.