Scoala Normala "Vasile Lupu"

Şcoala Normală „V. Lupu” este cel mai vechi aşezământ de instruire a învăţătorilor din ţara noastră. Istoria şcolii începe încă din 1828, când la Trei Ierarhi se întemeiază două şcoli: una primară şi una normală de pregătire a învăţătorilor, care aveau să fie finanţate din averile lăsate de Vasile Lupu. Regulamentul Organic, legea fundamentală după care s-au condus Principatele după 1831, proclamă pentru prima dată învăţământul drept o sarcină a statului, iar şcoala o instituţie permanentă. Asta a făcut ca în 1832, prin înfiinţarea de noi şcoli publice în Moldova să fie totodată nevoie şi de învăţători. Aceştia trebuiau să fie instruiţi, iar după un curs de pregătire pedagogică a învăţătorilor, iniţiat de Gheorghe Asachi, s-a proiectat înfiinţarea unui Institut preparandal, prin includerea şcolii primare de la Trei Ierarhi.
Acest proiect, avizat şi corectat de domnitorul Grigore Al. Ghica a fost aprobat la 15 decembrie 1855.După 1868, când Maiorescu a fost demis de ministrul V. Alessandrescu, fost coleg devenit adversar politic, la conducerea Şcolii Normale s-au mai perindat omul de Cultură Samson Bodnărescu, pedagogul Constantin Meissner, profesorii Petru Cujbă şi Petru Todicescu.
În 1886 Şcoala Normală îşi mută sediul în Copou. Întâmplarea face ca şi noul loc în care se va afla şcoala să aibă strânsă legătură cu voievodul Vasile Lupu, pe dealul Copoului, în apropiere de Biserica Sfântul Atanasie din vii, ctitorie din 1683 a lui Vasile Lupu.