Teatrul Clasic "Ion Slavici" Arad

Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ funcţionează într-una dintre cele mai impresionante clădiri ale Aradului. Edificiul, datorită amplasării sale, constituie un adevărat cap de perspectivă pe bulevardul central al oraşului. Impunătoarea clădire a fost ridicată în secolul al XIX-lea. În anul 1868 conducerea Aradului a decis ridicarea a două edificii reprezentative pentru oraş: cel al Primăriei şi cel al Teatrului. Pentru construirea lor era nevoie de suma de 700.000 de florini, care a fost pusă la dispoziţia administraţiei de către o bancă vieneză. Ridicarea clădirii teatrului arădean a început în anul 1872 şi s-a încheiat în 1874, an în care au avut loc şi primele reprezentaţii. Edificiul în stil neoclasic a fost construit cu trei nivele, având intrarea principală în axul bulevardului şi marcată de coloane ce susţin un fronton. O atenţie deosebită a fost acordată acusticii, sala fiind concepută cu un perete rotund din lemn de brad. Sala avea trei etaje, galerie şi 92 de loji.

La parter erau 276 scaune şi 150 locuri pentru stat în picioare, la etajele I şi II erau numai loji, iar la etajul III un balcon cu 72 locuri şi galeria cu 170 locuri. În total sala avea o capacitate de 1250 locuri. Scena avea o adâncime de 16 m, deschiderea de 10 m şi o înălţime a podului de 20 m. La decorarea sălii au lucrat artişti şi meseriaşi din Viena, Budapesta şi Arad. Totuşi sala era înghesuită de locuinţe, prăvălii şi un restaurant, lucru ce a fost tot timpul comentat de iubitorii de teatru care ar fi vrut o sală rezervată doar teatrului aşa ca în alte oraşe mari. Iluminarea se făcea cu un candelabru cu 36 de braţe, ca la Opera din Viena, iar parterul iluminat cu gaz. De la acest gaz a luat foc întregul edificiu arzând aproape în întregime. După incendiul din 18 februarie 1883 Consiliul Orăşenesc a hotărât reconstrucţia teatrului pe vechiul amplasament, folosindu-se părţile din clădire care au supravieţuit incendiului.

Sala a fost modernizată atât ca acces al spectatorilor cât şi privind dispunerea locurilor .De asemenea s-a îmbunătăţit iluminatul ,fiind montat un mare candelabru Siemens care funcţiona cu electricitate. Şi scena a fost modernizată prin întărirea podului, cu stâlpi de fier şi s-a montat o cortină de fier de 80 tone. Începând din anul 1874 şi până la Primul Război Mondial, în clădirea teatrului au avut loc numeroase reprezentaţii teatrale, care au fost susţinute de asociaţii teatrale locale, dar şi de unele trupe consacrate, de renume.