Jurnal de bucurestean: Ganduri de iarna

 

Despre a darui pe timp de Sarbatoare se pot scrie multe. De fapt se si scriu si se spun cuvinte lungi, frumoase si cele mai altruiste mesaje. Sa ajutam, sa daruim acum in prag de Sabatori. Sa fim mai buni.

 

 

Pentru ca e sezonul, e luna facerii de bine, a compasiunii si a altor gesturi si ganduri minunate care scot la iveala tot ce e mai bun din noi. Dar este si sezonul uimirii – cum se face ca toate aceste “minuni” ale compasiunii si dorintei de a face ceva concret pentru a-i ajuta pe ceilalti au o singura luna de manifestare?

 

In timp ce ne pregatim sa fim atat de buni in noul sezon al marinimiei, in Bucuresti, oamenii strazii stau in continuare la locurile lor obisnuite – statui umane ce-si fac veacul prin colturi intunecate sau chiar pe drumuri pe care le strabatem zilnic.

 

La Gara de Nord viata continua fara probleme in orasul de sub oras, unde strada ramane casa. Vor primi probabil in aceasta perioada simbolice dovezi ale generozitatii umane.

 

Dar dincolo de Sarbatori, se va intinde in frigul de ianuarie aceeasi nepasare precum o ceata plutind pe deasupra colturilor de strada, intrandurilor in scari de bloc reci si gurilor de canal.

 

Ce-i de facut? Poate ca ar trebui sa fie o tema la care sa ne gandim in timp ce alegem cadourile acestui final de an atat de zbuciumat.

• Tag-uri