Buna ziua, sunt Catalin si voi fi chelnerul dumneavoastra astazi!

 

 

Asa incepe o povestea profesionala a unui chelner roman acum mai bine de douazeci de ani. A fost visul meu sa invat aceasta meserie. I-am fost loial si ea, meseria, m-a rasplatit! Am carat zeci de mii de farfurii, de la Bucuresti la Nisa via Roma, de la New York la Oslo cu escala la Casablanca, am destupat tot atatea sticle de vin cati kilometri am calatorit. Sunt mandru de asta, e o meserie frumoasa.

 

 

Chelnerul, ospatarul cum ii spun unii, este vanzatorul, este interfata sau daca vreti este cel care reprezinta restaurantul in relatia cu clientul, desavarseste truda unei intregi echipe, este, daca vreti, responsabilul cu prezentarea ultimei etape dintr-un flux tehnologic.

 

 

Acesta este si motivul pentru care chelnerii sunt intotdeauna asociati cu esecul sau cu serviciile de proasta factura. Si pe buna dreptate! Chelnerii nu stiu sa salute, nu te invita sa iei loc la masa, nu zambesc, iti ofera lista meniu inchisa, nu se prezinta(nu au ecusoane!), nu iti recomanda, nu cunosc produsele, nu stiu mai nimic despre vinuri, sunt plictisiti, au pantofii murdari, isi etaleaza cu nonsalanta bijuterii si tatuaje, iar amabilitatea o confunda adeseori cu slugarnicia! Sa ii blamam este in trend la fel cum este o moda a scrie despre restaurante cersind parca o farfurie de mancare, sa corectezi asta... este imens!

 

 

Am spus ca e o meserie frumoasa, insa intr-adevar nu-i usor sa fii fresh in fiecare clipa, amabil, educat, spontan, pregatit profesional, nu e deloc usor! Cum sa fie asta posibil cand te duci si cumperi o diploma cu cateva milioane de la vreo scoala de garçon acreditata, care isi desfasoara activitatea intr-o garsoniera(de aici si denumirea, poate!)? Cum sa ai habar, cand la angajare esti imediat inregimentat daca poti sa cari farfurii si esti gata sa accepti un salariu mizer? Cum sa evoluezi, cand principala motivatie este bacsisul, iar gandul ti-e intotdeauna la nota de plata? Hai sa fim seriosi!

 

 

Haidem impreuna sa schimbam imaginea acestei meserii, hai sa nu mai angajam tot felul de fatuci obraznice cu fuste scurte, doar pentru a ne bucura ochiul, hai sa nu mai toleram si sa nu mai incurajam derizoriul, hai sa pregatim oamenii, sa-i invatam meserie, hai sa le dam sansa sa invete o meserie frumoasa, hai sa le oferim posibilitatea de a studia intr-un mediu organizat, decent, profesionist! Haideti domnilor sa nu ne mai lamentam ca serviciile sunt de proasta factura, haideti sa-i scolim, sa creem profesionisti! Resurse avem, hai sa nu ne mai minunam de ce fac altii, ci sa fim noi...minunati!

 

 

Atunci cand vom intelege intr-adevar importanta acestei meserii, toti cei implicati in industria ospitalitatii  vom putea spera la servicii de calitate, la aprecieri si implicit la o imagine, alta decat cea de astazi!

 

Autor: Waiters.ro

• Tag-uri