Cu Lucian Mandruta despre mersul cu bicicleta la mare sau in alte parti

 

“Cu Bicicleta la Mare” este o expeditie si o traditie in acelasi timp, inceputa in 2007 de Lucian Mindruta, impreuna cu un prieten, Cristi. Asa zic ei, asa va zicem si noi. De atunci, alaturi de din ce in ce mai multi participanti, expeditia a devenit mai bogata in destinatii si experiente. Pe langa mare, acum se merge si in Delta, dar si la Sinaia. Explicatiile nu prea isi au rostul. E simplu. Cine isi doreste sa bicicleasca, alaturi de alti oameni pasionati, se inscrie in expeditie si pleaca la drum. Totul este organizat ca la carte cu autocar in care poti sa te urci daca nu te mai tin curelele pe pedale, popasuri si cazare peste noapte. Lucian Mandruta ne-a povestit mai multe despre cum vine treaba cu bicicleta intr-un interviu amuzant pentru Orasul Meu.

 

 

Sursa: cubicicletalamare.com

 

Reporter: De ce merg oamenii cu bicicleta? Doar avem masini acum. Dar tu?

Lucian Mandruta: O sa-ti raspund cu o alta intrebare: de ce se indragostesc oamenii? De ce, cand putem cu totii sa ne luam caini, care ne vor iubi mai tare ca orice alt semen de aceeasi specie? Sau pisici, care ne vor ingnora sadic, mai bine ca orice dominatrix? De ce? Simplu: pentru ca asa e natural. Roata e un cerc. Cercul e peste tot in natura. La fel de naturala e si bicicleta, dupa ce-o inveti. Doi busteni care se invart: sunt sigur ca ideea i-a venit prima oara unui om de Neanderthal, da’ n-a avut timp sa faca o fabrica, ca erau alte urgente si niste Cro-Magnon nervosi pe cai. Si mai e o chestie: bicicleta e un fel de a alerga pentru cei care nu prea sunt in stare sa alerge si vor sa stea in fund cand fac sport. E, practic, cel mai sedentar sport pe care il stiu :)).

 

R: E la moda acum sa ai gambe groase sau chiar au prins oamenii gustul?

L.M: Esti in urma. Nu groase, anul asta se poarta gambele paroase :)). Pai suntem hipsteri, sau nu mai suntem? Dar dincolo de asta, oamenii au prins gustul prafului care iti ramane in gat (in Bucuresti) sau al mitocanilor care dau geamul jos la masina cand trec pe langa tine si striga “baaaaa!” ca sa-ti demonstreze practic efectul Doppler. Dar… bicicleta e si un fel de a fi liber pentru cei incatusati de rutina zilnica birou-acasa-mall-pensie. Si o sursa de endorfine incredibila. Chiar si 10 kilometri prin oras iti aduc in creier niste aditivi chimici fara de care cerul nu e albastru cum trebuie si nici saorma nu mai are gust. Am zis saorma pentru ca asta e bicicleta: o saorma cu de toate: efort fizic, adrenalina rutiera (de la soferi neatenti), dureri de sale si de fund si ego cat cuprinde. Da, ego umflat cu pompa de la Strava, cand ajungi seara acasa si postezi pe facebook traseul tau de 156 de kilometri si 1200 de metri diferenta de nivel.  Apropos, nu sunt din burta cifrele astea (desi bicla nu prea te fereste de burta, as avea de unde), ci reprezinta ziua 2 din tura cu bicicletele la mare pe care o fac anual: Slobozia - Navodari.

 

Sursa: cubicicletalamare.com

 

R: Dar ce ai cu ei de ii duci asa departe pe doua roti subtiri? Daca ploua, daca ninge?

L.M.: Rotile subtiri denota creier mare. Caci doar oamenii destepti s-au gandit intr-o buna zi (urmeaza un dialog imaginar dintr-un laborator de cercetare, sa zicem britanic):

- Bre, ce-ar fi sa nu ne mai chinuim ca niste fraieri la drum lung? Ce-ar fi sa micsoram cat de tare putem frecarea dintre cauciuc si drum?

- Si cum sa facem?, i-au intrebat alti oameni de stiinta sceptici. Trimitem niste camioane sa-i arunce pe ciclisti in sant, iar in drum, in zbor, in mod natural, cauciucul are zero frecare cu suprafata de rulare?

- Nu, bey, desteptule. Ca tine prea putin, exact ca relatiile tale cu tocilare cu ochelari grosi si cosuri! Micsoram suprafata de contact a rotilor cu asfaltul… doh! Ia vezi, poti sa desenezi niste caucicuri mai subtiri? Vezi ca mai avem niste cremwursti, poate te inspira!

Deci cam asta e istoria. Mergem pe niste roti ca niste cremwursti. Iarna alunecam un pic mai tare, dar ne redresam. Pe ploaie scoatem geaca aia din plastic sau pelerina, o aruncam pe noi si mergem mai departe. Putina lume stie ca ploaia nu dizolva nici bicicleta, nici ciclistul!

 

R: Care e planul cu proiectul acesta? Exista vreo organizatie secreta care ar vrea sa manipuleze lumea prin evenimente cu tenta biciclistica?

L.M.: Fireste, ca orice oameni normali la cap, ne dorim sa conducem lumea. Adica sa avem un ghidon mare, mare de tot, cat globul pamantesc, cu frane pe dreapta si schimbator pe stanga si sa ghidonam toata planeta dintr-un singur loc, de pe o singura sa. Fara sa ne doara (in) la fund, cum ii doare pe conducatorii actuali ai lumii! Ce ne opreste? Inca nu suntem destui. Ne mai trebuie trei insi.

 

R: Cine sunt oamenii care vin cu tine?

 L.M.: Sunt ca tine, dar au vointa. Sunt ca orice om, dar nu le e frica sa se ude, sa transpire, sa oboseasca. Sunt oameni simpli, care duc o viata complicata: dau bicla jos din bloc pe scari, se duc la birou in pantaloni mulati, acolo cauta un loc la toaleta unde sa se schimbe cu ce-au adus in rucsac, seara invers, si, dupa toate astea, lumea se uita la ei cu mila. Ca n-au masina. Sau cravata. E cea mai prost investita mila din istoria omenirii. Pentru ca suntem fericiti asa!

 

 

Sursa: cubicicletalamare.com

 

R: Crezi ca vin pentru eveniment sau ca sa te cunoasca si sa profite de tine pentru selfie-uri cu sanse mai mari la aprecieri?

L.M.: Nu. Ei sunt mai cunoscuti ca mine. Ei sunt viitorul, eu sunt trecutul. Vin la evenimente pentru ca sunt ca mine: amatori care vor sa pedaleze mai mult. Vin pentru ca mergem relativ lejer, nu facem curse, avem autocar in spate in care te poti urca atunci cand obosesti. Si mai ales vin pentru ca eu nu merg cu ei sa-mi fac selfie. Merg cu ei sa-mi fac o bucurie! Si mie si, daca am noroc, si lor!

 

R: Un calendar pentru doritori se poate?

L.M.: Bicicleta, ca mijloc de transport face ceva ce masina nu poate: nu doar ca te duce dintr-un punct in altul, dar te transporta si in timp. Inapoi in tine, in prima ta zi de adolescenta. Acolo ne duce pe toti bicicleta, in fiecare zi. Calendarul il gasiti pe www.cubicicletalamare.com

• Tag-uri