Alba ca Zapada in versiune dark, alaturi de Razboinicul Vanator

 

Ce au in comun Taramul Zanelor, Ioana d’Arc si Alba ca Zapada? Pe Alba ca Zapada!, o fi raspuns, dezinvolt, regizorul Rupert Sanders cand s-a apucat de acest film. Rezultatul este (inca) o Alba ca Zapada neconventionala, intr-o abordare intunecata si usor violenta a basmului. Imagini nu deosebit de crude, dar neobisnuite pentru aceasta tema, se imbina cu o atmosfera incarcata, evocatoare a unui Ev Mediu mistic.

 

 

 

 

Povestea rescrisa ii are in centru pe senzuala Alba ca Zapada (Kristen Stewart, cunoscuta din seria Twilight) si pe Vanator (impunatorul Chris Hemswhorth, din Thor). Intr-un rol surprinzator, Charlize Teron o interpreteaza pe Ravenna, vrajitoarea cea rea. Cu o astfel de distributie, Alba ca Zapada si Razboinicul Vanator / Snow White and the Huntsman pleaca de la premise foarte prielnice.

 

 

 

 

 

 

Din pacate, nu ajunge foarte departe. In ciuda personajelor interesante si a unui inceput promitator, filmul se poticneste spre jumatate si devine, in ultima parte, destul de previzibil si saracacios din punct de vedere al intrigii. Impresia generala este ca, dupa descoperirea unei viziuni artistice reusite, autorii au uitat sa mai dezvolte povestea. Asa ca Alba ca Zapada si Razboinicul Vanator sufera de un contrast intre provocarea lansata prin atmosfera, imagine si personaje, pe de o parte, si lipsa de inspiratie a solutiilor de finalizare, pe de alta parte. O risipa de estetica a uratului si de ilustrari naturaliste ale Evului Mediu.

 

 

 

 

 

 

Cum spuneam insa, filmul nu este lipsit de calitati. Dincolo de atmosfera pe care am descris-o deja, veti intalni si ruperi de ritm, peisaje tipice de basm, doar la cateva secunde distanta de meleagurile pustiite ale unui regat blestemat. Intrepatrunderea celor doua sfere ofera o parte din farmecul acestei viziuni si este coerenta cu lupta dintre Alba ca Zapada si vrajitoare. Daca puteti trece peste momentele de incetinire nejustificata a actiunii si peste tratarea superficiala a unor scene, veti avea parte de o experienta vizuala interesanta.

 

 

 

 

 

 

Cum nu se putea ca Alba ca Zapada sa ramana fara pitici, iar piticii de serviciu erau, probabil, ocupati cu filmarile pentru Oglinda, oglinjoara / Mirror Mirror, ne bucuram de o garnitura de pitici mai putin cunoscuti si foarte simpatici. Scenariul ii pune intr-o pozitie dificila, pentru ca sunt singurele personaje purtatoare de umor intr-un univers sumbru, sarcina de care se achita cu brio si aduc putin dinamism in partea a doua a filmului.

 

 

 

 

 

 

Poate ca amalgamul de bune si de rele din Alba ca Zapada si Razboinicul Vanator se explica si prin lipsa de experienta a regizorului Rupert Sanders. Aflam despre el ca a fost premiat ca regizor de reclame, insa nu pare sa mai aiba un alt lungmetraj in palmares. Ceea ce poate justifica si reusita artistica, si lipsa de consistenta. Dincolo de speculatii, daca intr-adevar acesta este un lungmetraj de debut (sau cel putin primul lungmetraj cu buget mare al lui Rupert Sanders), atunci il putem considera o relativa reusita. Iar Sanders ramane un cineast de urmarit in viitor.

• Tag-uri