Alexandrina. Melancolia unei seri de miercuri.

 

Pe Alexandrina,în formula extinsa, eu nu am prins-o la lansarea albumului Flori de spin de la Sala Radio din primavara. Intre timp, a mai cantat la Control Day Out, dar cumva acolo nu am simtit concertul asa cum as fi vrut, pentru ca era afara, era vanzoleala specifica unui astfel de eveniment, erau trupe din alte filme inainte si dupa etc. Pentru mine, stilul Alexandrinei este unul adaptat unui cadru mai intim, mai restrans, mai cald cand afara e rece. Cum a fost miercurea trecuta la Control.

 

 

 

 

Concertul s-a anuntat la ora 20.00, iar in jur de 20.15 era coada la intrarea in club. Dupa cum era de asteptat, sala a fost plina ochi. S-a mai anuntat si ca nu se va fuma. Si nu s-a fumat. Doar pentru asta, concertul primeste din partea mea un mare plus, pentru ca in ultimul timp cu greu mai suport aerul imbacsit care nu te lasa sa mai apreciezi muzica, fiind prea ocupat sa respiri. Inca un plus pentru inceperea la 20.30, o ora decenta pentru o zi din mijlocul saptamanii.

 

Cat despre concert, Alexandrina a urcat pe scena alaturi de cele patru muze de la Muse Quarte, Petre Ionutescu, “trompetristul”, dupa cum l-a prezentat artista, si Alexei Turcan, la chitara, acordeon si diverse altele, polivalent ca de obicei. Trebuie sa recunosc ca, desi muzica Alexandrinei suna bine doar cu pian, parca suna si mai bine acompaniata de diverse corzi si suflatori, care nu fac decat sa imbogateasca sunetul si sa-i dea forta si intensitate.

 

Au predominat piesele de pe ultimul album, precum Avionul de aur, Pijamale reci, Spre sud sau Turturica, iar pe Flori de spin, vocea Alexandrinei m-a trimis pentru cateva clipe cu gandul la atmosfera misterioasa si bantuitoare din Twin Peaks. Au fost si cateva melodii mai vechi, ca Noi doi, Rusa si Printre flori, dar am avut parte si de doua cantece in premiera: Dupa pod si Soarele tau. Pentru cea din urma, Alexandrina ne-a facut o surpriza si a abandonat pianul pentru chitara. Ne-a marturisit ca are ceva emotii, dar nu s-au simtit, pentru ca piesa a sunat extrem de bine. Usor mai dark parca decat restul; ma rog, pe cat de dark ar putea suna Alexandrina. Concertul s-a incheiat cu un cantect de leagan, Maria.

 

 

 

 

A fost exact ceea ce trebuia pentru o seara tomnatica de miercuri, cand frunzele se scutura pe strazi si frigul ti se strecoara pe sub haine. A fost cu caldura, cu suflet, cu lejeritate si cu melancolia care razbate din fiecare cantec al Alexandrinei.

• Tag-uri