Animation Creepy Night: Despre animatii numai de bine, despre oameni mai putin

 

Anim'est, singurul festival de animație din România, și-a continuat misiunea de a resuscita și promova animația autohtonă cu Creepy Animation Night. Astfel, vineri, 11 octombrie, Cinema Patria și-a deschis ușile, cât să poți intra în holul principal, unde pasionații de animații, macabru, ciudățenii și horror s-au strâns pentru animațiile înfricoșătoare de la miezul nopții. Ca la o întâlnire de gradul zero, spațiul a devenit neîncăpător, fiind completat din minut în minut de cupluri, grupuri de prieteni sau singuratici rătăciți. Ba la o țigară, ba la un pic de Facebook pe telefon, fiecare încerca să nu lase așteptarea să ia din entuziasmul serii.

 

În cele 30 de minute de așteptare, am avut parte de un simpozion de ronțăieli, fâșâieli, miros de alune, chipsuri, popcorn, fâsâit de sticle. Încât nici nu a mai fost nevoie să mă interesez de oferta de la standul cu mâncare. Câțiva au fost inspirați și au lăsat ispita deoparte, că doar avea mai mult gust combinată cu animațiile înspăimântătoare. Înainte de proiecții, am avut ocazia să-i cunoaștem pe șase dintre cei ale căror animații urmau să ruleze. Printre momentele nopții s-a numărăt și un mic moment de reculegere muzical, dedicat lui Jeff Hanneman, structura de rezistență a trupei Slayer, care a murit anul acesta de insuficiență renală.

 

 

 

 

Am ajuns și la capitolul care ne interesa: animațiile. Adunate de peste tot din lume: Spania, Marea Britanie, SUA, Germania, Argentina, Taiwan, Olanda și Australia, pot spune că au acoperit o gamă largă de gusturi. Astfel, am avut parte de sânge, mațe, zombi, bichoni ucigași, tragicomedie, masochiști, morți, unicorni, mutanți și lista continuă. Nu ai cum să fi părăsit sala fără să fi rămas cel puțin cu una dintre animații fixate pe retină. Am râs de mătușa nimfomană din The Night of the Loving Dead, am aplaudat cu drag la Limbo, mi-am redefinit conceptul de Catharsis și am ajuns la concluzia că în fiecare dintre noi există un Canis.

 

Mai mult, înainte de pauza dintre calupurile de animații, sala pulsa în ritmurile celor de la Environments. Muzica, semnată de Ștefan Panea, Marius Costache și Alex Ghiță, a completat la perfecție atmosfera, cu puseuri de zgomot, liniște și negru, în timp ce pe ecranul din Cinema Patria rulau proiecțiile trupei. Sunetele dispersate în sala imensă cautau haotic un punct de sprijin, încât sfârșeau strecurându-se pe sub piele, trezind fiori. Însă, puțini rămăseseră să le trăiască reveria, pentru că majoritatea a confundat concertul cu pauza mult așteptată. Nu-i de mirare că pe mulți i-a lovit uimirea când au descoperit, după primul set al celor trei muzicieni români, că pe ecran a apărut Pauză de 20 de minute.

 

În concluzie, Creepy Animation Night a îmbinat cu brio, la capitolul animații, toate stilurile și abordările posibile în materie de scurtmetraje. Încât publicul a avut parte de amuzament, uimire, silă, șoc, tăcere și indignare. Și că tot vorbesc de indignare, cea mai mare și-a făcut apariția la final, când, în sala aproape goală, printre scaune găseai ambalaje, resturi de mâncare, sticle goale.

 

Mai multe imagini de la eveniment, aici. 

• Tag-uri