Barbara duce o viata aparent linistita intr-un orasel de provincie din RDG (Germania comunista). In fiecare zi, traseul e acelasi: din apartamentul modest primit de la stat se deplaseaza spre spitalul orasului, unde isi face datoria de medic, fumeaza tigara dupa tigara si apoi iar acasa. Situatia devine putin confuza atunci cand in peisaj isi fac aparitia agentii STASI (Securitatea Statului din fosta RDG) care o urmaresc peste tot pe eroina noastra.
Daca imediat se ridica intrebarea Dar ce au cu ea?, si mai repede apare raspunsul: Barbara, ca multi altii, voia sa scape de „binefacerile sistemului comunist”, avand chiar curajul de a depune o cerere de emigrare în Germania de Vest. In plus, era medic, venea din Berlin - deci marginalizata si persecutata pentru ca era considerata intelectuala si, prin urmare, o amenintare la adresa sistemului.
Cei care au prins Epoca de aur vor fi cu siguranta sensibilizati de multe din scenele şi întâmplările din film. Elemente precum posesorul de Trabant estic versus posesorul de Mercedes vestic, ţigările cartonate provenite din pachet, agentul de securitate din Volga neagră parcată în faţa blocului, supravegherea la sânge a „duşmanilor poporului”, dorinţa de emigrare care atrage după sine repudierea publică, marginalizarea la un loc de muncă în provincie, valuta străină (mărcile vest-germane) ascunsă în diverse colţuri prin casă, vecinul turnător la securitate etc., vor trezi cu siguranta amintiri printre spectatori.
Intr-adevar, vorbim de un alt film despre perioada comunista, ca multe altele produse in ultima perioada pe intreg continentul european. Insa, in ciuda subiectului sensibil, Barbara nu insista pe atrocitatile comise de guvernarea totalitara, ba din contra, reuseste chiar sa te linisteasca. Poate si din datorita replicilor scurte si rare, iar personajele “izolate” in sine iti trezesc un sentiment de empatie. Mai apoi iti dai seama ca filmul vorbeste de fapt despre o poveste de dragoste pe care o cam banuiesti de la inceput, iar epoca in care se desfasoara este doar fondul pe care se asterne. Uitati deci de scene interminabile cu familii care servesc cina la o masa saracacioasa, soimii patriei si altele asemenea.
Filmul este regizat de Christian Petzold, care s-a nascut si a trait in partea vestica a Germaniei, iar ”Ursul de Argint” pe care l-a primit anul trecut la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin pentru “Cel mai bun regizor” vine sa confirme ca acesta si-a facut temele, reusind sa surprinda esenta perioadei descrise.
Click pe foto pentru marire
Foto: Independenta Film