Basmul contemporan Lumea Cartitelor suprapune realul cu fantasticul pe scena Teatrului de Arta

 

Trecerea din lumea reala in lumea fantasticului este inlesnita de notele suave ale unui saxofon. Pe masura ce notele se pierd undeva in sala, spectatorul este invitat sa intre in jocul unei fete ce paseste nestingherita intr-un vazduh imaginar.

 

Teatrul de Arta a sarbatorit in a 2-a saptamana din decembrie un an de activitate printr-un manifest cultural de sapte zile, precum in basme, incepand si terminand in stil festiv cu doua piese proaspat montate. Una din ele, Procesul Cartitelor, scrisa de Sorana Coroamă Stanca, este un fel de basm contemporan, o calatorie initiatica atat pentru personaje, cat si pentru spectatori. Pe masura ce privitorul se obisnuieste cu limbajul folosit, acceptand tacit abandonarea realitatii, piesa incepe sa se contureze, iar imaginile fantastice nu mai par nimic iesit din comun.

 

 

 

 

Universul piesei se imparte in doua lumi, cea reala si cea a povestilor, cea din urma luand viata cu ajutorul unei fete ce incepe sa viseze. Pana la sfarsit insa, nu va mai sti nici ea si nu vom sti nici noi cat a fost vis si cat a fost realitate. Lumea cartitelor, un fel de univers paralel, reprezinta doar un pretext pentru a oferi o noua reprezentare oamenilor, pentru a construi o metafora care sa ilustreze o anumita categorie sociala si anumite comportamente intalnite in traiul cotidian.

 

Intriga se amplifica odata cu diferitele nuante introduse de personaje, acestea trecand prin stari si emotii induse de propriile procese de constiinta. Naivitatea fetei, datoria oarba a tobosarului, neincrederea cavalerului care isi urmareste doar propriul scop, se contopesc intr-un amalgam de replici menite sa evidentieze posibile atitudini din viata reala.

 

Desi o piesa complexa, care cere o oarecare introspectie si o anume dispozitie, Procesul Cartitelor a reusit sa starneasca rasete, sa surprinda pe toata durata spectacolului si sa capteze atentia publicului. Meritul cu siguranta ii apartine in mare parte regizorului, Marian Mocanu, care a stiut sa nuanteze fiecare secventa in parte si sa puna in lumina talentul actorilor.

 

La finalul piesei, actorii au fost aplaudati indelung. Marian Mocanu, care a urmarit piesa din ultimul rand, i-a insotit pe scena pentru a primi inca trei randuri de aplauze. Un asemenea succes al generatiei tinere de actori nu poate fi decat aplaudat. Si inca o data, de toti cei care vor merge sa vada aceasta piesa a Teatrului de Arta.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Teatrul de Arta

• Tag-uri