Batalia de salvare a Pamantului se duce pe apa cu Battleship

 

Du-te la Battleship. Mai ales daca iti plac filmele cu extraterestri care au trasaturi umane si, totusi, sunt roboti. Sau daca intr-o zi vei decide sa vezi toate genurile de film intr-unul singur; sa treci in doua ore de la SF la actiune, dragoste, comedie, groaza si drama. Si te mai sfatuiesc sa mergi daca vrei sa o vezi pe Rihanna jucand pentru prima data intr-un blockbuster si avand rolul unui agent care ajuta la salvarea lumii. Iar daca nu vrei nici unul din aceste lucruri si nici nu esti curios sa afli care e legatura dintre Liam Neeson (Amiralul Shane, in film) si Taylor Kitsch (Alex Hopper), atunci mai bine nu te duce.

 

 

 

 

 

 

Pentru un film cu un buget estimat la 200 de milioane de dolari, prezentand un cast interesant si fiind filmat in locuri precum Hong Kong si Oahu, Hawaii speri la un scenariu bun si la o actiune cel putin originala. In schimb replicile sunt cliseice, iar tema (batalia cu o forta extraterestra care vrea sa cucereasca Pamantul) nu este abordata asa incat sa-ti taie rasuflarea, sa-ti deschida ochii larg si apoi sa te faca sa vrei sa strigi: "Oau, ce tare!" .

 

 

 

 

 

 

Elementul de nou apare (oarecum) in conjunctura jocurilor navale RIMPAC in cadrul careia e prezentata armata americana si unde apar si battleships-urile. Navele sunt intr-adevar geniale. Asta pana vor fi puse la incercare de catre extraterestri, care au grija sa le dovedeasca ineficiente. Pana la urma, suntem in anul comemorarii Titanicului. Daca nici acum… atunci cand?

 

 

 

 

 

 

NASA, cooperarea americanilor si a japonezilor pentru a salva lumea, umilinta din cadrul armatei si consecintele lipsei ei, orgoliul masculin manifestat intr-un meci de fotbal, fata frumoasa a amiralului si logodnicul ei care trebuie sa-si demonstreze abilitatile pentru a o cere in casatorie. La toate astea adaugam "I told you" attitude pe care o au oamenii de stiinta si, evident, setea de cucerire a Pamantului pe care o exprima in repetate randuri fiintele inteligente venite de pe o alta planeta. Si... cam atat!

 

 

 

 

 

 

Intr-un final, solutia salvatoare este data de un capitan japonez si de presupusele tactici pe care tara lui le foloseste pentru a spiona SUA de ani de zile. Acest simt al autoironizarii este extrem de amuzant; in fond, filmul e impregnat in mandrie americana. A da credit si altor natiuni pentru salvarea lumii este o dovada de generozitate din partea lor… nu?!

 

 

 

 

 

 

Acum… despre Rihanna. Agentul Raikes pe care il intruchipeaza are farmecul lui aparte. De outsider. Asta poate pentru ca este singura femeie care participa la jocurile navale sau pentru ca este straina si detine caracteristice specifice culturii ei.

 

Cu toate astea… la sfarsit oamenii au iesit cu zambetul pe buze din sala. Iar asta e clar un semn bun!

• Tag-uri