Buna! Ce faci? Si romanii sunt romantici

Nu sunt un mare amator de comedii romantice, dar la You’ve Got Mail m-am uitat cu placere.  Genul de film care te poarta fara sovaiala prin situatii simpatice si te asterne pe ganduri vesele la final.

 

Buna! Ce faci? e un You’ve Got Mail romanesc, dar nu mioritic. Si care, ezitant pe alocuri, se achita de datoria unei comedii romantice folosind o dantelarie bine urzita de situatii comice, induiosatoare si dramatice. Ezitant, pentru ca sare brusc de la momente reusite la scene usor penibile. Incepi sa razi la o poanta si te trezesti, cateva secunde mai tarziu, prelungindu-ti reactia din cauza unei replici date fals. Sau pufnind in ciuda. Este surprinzator ca, in acelasi film, aceiasi actori (inclusiv cei doi protagonisti - Dana Voicu si Ionel Mihailescu) reusesc sa joace uneori natural si expresiv, iar alteori absolut neconvingator, de parca ar recita o poezie in fata clasei.

 

Si apropo de cadrul scolar, este interesant mixul de adolescent activ si povestitor ad-hoc realizat prin fiul celor doi, Vladimir (Paul Diaconescu). Sunt si aici scapari, dar personajul e suficient de detasat de firul principal al intrigii incat sa nu deranjeze. Un fel de bufon ale carui stangacii si intamplari la limita verosimilului se integreaza unui autoportret exagerat, la fel ca intreaga sa relatare. Si o depasire definitiva a adolescentului tip Ani de liceu. In sfarsit, un licean al vremurilor noastre, conturat corect si colorat cabotin, ale carui obsesii si pasiuni de moment nu sunt nici patologice, nici sterse.

 

O alta supriza placuta a venit din alcatuirea imaginilor si din stilul filmarilor de exterior care ii dau lui Buna! Ce faci? o alura de productie occidentala. Pacat ca in trailer vedem aproape numai imagini de interior, pentru ca filmul contine cadre cu strazi si statii de autobuz suficient de bune incat sa-mi doresc sa le pot vedea si eu la fel atunci cand ies din casa. La capitolul postproductie, replicile de pe chat apar discret si economic peste multe dintre activitatile obisnuite ale celor doi parinti in curs de a se re-indragosti.

 

Despre final voi spune doar ca raspunde asteptarilor daca nu neasteptat, atunci cel putin evitand cliseul. Si, ca impresie de final, e un film care merita vazut, macar din curiozitate. O comedie romantica dintr-un nou val (sper), care merita o sansa.

• Tag-uri