Dupa ecranizarea lui Brian de Palma din 1976 a romanului Carrie, semnat de Stephen King, era greu de crezut ca o noua versiune, adaptata vremurilor moderne, va ilustra mai bine o poveste scrisa in urma cu 39 de ani. Regizorul Kimberly Peirce a mizat pe efecte speciale si cadre in slow motion in crearea atmosferei horror, insa rezultatul nu a fost nici pe departe cel asteptat. O oarecare senzatie de groaza iti este indusa mai degraba de performanta actoriceasca reusita a lui Julianne Moore (Margaret White, mama lui Carrie). Nici Chloë Grace Moretz (Carrie) nu se afla mai prejos, dovedind ca este o tanara actrita plina de resurse si potential, care isi merita locul la Hollywood.
Pentru cei care nu au citit romanul lui Stephen King sau nu au vazut ecranizarea lui Brian de Palma, Carrie este o adolescenta cu puteri telekinetice, marginalizata de colegii de liceu, fara prieteni, crescuta intr-un spirit religios dus la extrem de catre mama sa. Fanatismul religios al mamei pare si mai discrepant intr-o societate moderna, mult evoluata fata de cea descrisa in cartea lui Stephen King. Atunci cand Carrie este fortata sa-si exprime cocktail-ul de sentimente negative ca furia, deznadejdea, frustrarea, ea nu mai are limite si carnagiul pe care il provoaca ii afecteaza pe toti, inclusiv pe mama sa.
Din pacate, atmosfera specifica naratiunii lui Stephen King, acel horror construit treptat, acea tensiune crescanda, a lipsit din noua adaptare a lui Kimberly Peirce. Pana la momentul carnagiului, ai impresia ca urmaresti o drama, pe alocuri romantica, pentru ca nu exista acele zvacuri infricosatoare presarate inteligent in povestea care sta la baza filmului. Totusi, unele momente din finalul filmului pot provoaca fiori de groaza persoanelor mai sensibile.
Click pe foto pentru marire
Foto: ForumFilm