Cinema: Autoportretul unei fete cuminti - iubire si singuratate in varianta autohtona

 

Castigator al premiului pentru regie si al premiului publicului la Festivalul Internaţional de Film Bucureşti, dar si al marelui premiu la Film Crossing Europe din Linz, Austria, Autoportretul unei fete cuminti este debutul in lungmetraj al regizoarei Ana Lungu.

 

 

 

Subiect: o radiografie a vieții relaționale astăzi, în contextul părinți, prieteni, iubiri

 

Centrat pe: Cristiana, 30 de ani, doctorand în inginerie seismică, singură la părinți

 

Care: se plimbă cu bicicleta prin București în cele câteva cadre de exterior ce rup discursul acestui film de sufragerie, consumat în interioare (apartament, casa părinților)

 

Ce nu trebuie pierdut din vedere este chiar greutatea eternei ușurătăți a temei abordate, subliniată de accentul pus pe singurătatea Cristianei. Singurătatea acută a gesturilor și pauzelor, a relațiilor, singurătatea nimicurilor și minciunilor prin care ne expunem, absenteismul-abandon.

 

Cristiana le are pe toate, plus acea doză de indiferență mirată în fața vieții care (încă) se cere trăită într-o anumită direcție și după anumite norme care nu mai sunt demult ale noilor generații.

 

Ana Lungu alege să nu-și filmeze personajul clar din față. La final, aproape că nici nu-ți amintești prea bine chipul acestei fete cuminți, în viața căreia nu se întâmplă nimic, prinsă într-o veșnică imponderabilitate, o încremenire în somnul până la prânz cu laptop, mâncare și cărți în pat.

 

Asta când toată lumea din jurul ei pare a trăi. Scenele cu părinții (în realitate, chiar părinții regizoarei) sunt cele mai reușite, atât ca prezență, cât și prin comicul de limbaj.

Dan, amantul de care Cristiana nu are puterea să se desprindă, prilejuiește reîntâlnirea de câteva cadre cu Emilian Oprea, mult mai convingător în De ce eu?.

 

Și nu este vorba despre un schematism, de altfel general, al personajelor (poate din intenție auctorială), ci de o neputință (încă, de cele mai multe ori) a producțiilor românești actuale de a crea memorabil pe segmentul amoros. Scenele erotice sunt, de cele mai multe ori, de un semi-violent penibil și hilar, atât în gest, cât și în limbaj (vezi și O vară foarte instabilă, De ce eu?, Lupu etc.)

 

Cineva făcea o apropiere între Autoportretul… și filmul franțuzesc. Însă nu-i nimic franțuzesc în această neaoșă reprezentare a iubirii/carnalului. Nu există acea combinație de finețe și zvâc a discursului cinematografic în redarea dinamicii femeie-bărbat (Ma nuit chez Maud, La peau douce, Le feu follet, L‘Amour l’après–midi).

 

Totuși, nu ne poate decât bucura că Ana Lungu a ales să atace această temă a (auto)portretizării femeii la 30 de ani.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Autoportretul unei fete cuminti FB

 

Cel mai convingator actor / actrita: parintii Cristianei, interpretati de parintii regizoarei Ana Lungu

 

Cea mai tare faza: scenele cu parintii pentru autenticitate si prospetime

 

Punctul slab: reprezentarea amoroasa

 

De ce merita sa-l vezi: pentru tema

 

Cu cine mergi sa-l vezi: cu prietenele

 

Nota OM: 3.5 stele din 5

• Tag-uri