Cinema: De ce eu? - Urletul mut al Justitiei, in abisul coruptiei din Romania

 

E clar că viața bate filmul, că doar de acolo se inspiră și cel din urmă, iar actorii adevărați sunt chiar oamenii care se lasă pe mâna unui regizor nevăzut. De aici nu-ți poți permite să tai un cadru sau să refaci un moment la nesfârșit, iar moartea e cât se poate de reală. Noul film al lui Tudor Giurgiu, De ce eu?, jonglează cu realitatea, prin inserții din cazul procurorului Cristian Panait, și creează un soi de reconstituire a unui destin scăpat printre degetele corupției. În mai mult de două ore faci cunoștință cu Cristian Panduru, un procuror idealist din România lui 2002, care devine pionul superiorilor săi într-un cerc vicios din care doar el iese în pierdere.

 

 

 

 

La 29 de ani, profesor la drept și cu o Dacie, procurorul Cristian (Emilian Oprea) primește de la șeful său direct, Codrea (Mihai Constantin), cazul unui procuror din Oradea, care e suspectat de luare de mită, fals și uz de fals și sustragere de documente. Tânărul pornește în misiunea sa cu capul sus, respectând regulile și procedurile, chiar dacă presiunile șefului său îl fac să-și subestimeze potențialul. Pare să fie luat peste picior de suspect și nu găsește nicio dovadă clară care să-l incrimineze. Între timp, iubita lui Cristian (Andreea Vasile) încearcă să stabilizeze relația cu el, de aceea caută apartament în care să locuiască împreună, chiar dacă bărbatul începe să se îndepărteze treptat de ea. Deși face sport, mai servește și câte o partidă de sex cu o studentă și are o mătușă care are grijă mereu de el, Cristian nu mai poate să doarmă și se simte urmărit. Și totul e pe bună dreptate.

 

Emilian Oprea, deși e în primul său lungmetraj, reușește să contureze un personaj destul de grăitor, chiar și-n momentele în care doar tace. Însă carisma lui Codrea, jucat de Mihai Constantin, îl face pe procurorul șef să fie un nemernic simpatic, mai ales când, după ce-l trimite în concediu pe Cristian, îl invită la el acasă ca să-i cunoască familia și să-i împărtășească galant că de fapt îi știa toată viața.

 

La capitolul imagine, Giurgiu a inserat pe alocuri aluzii romantice, blânde, cumva să tempereze tensiunea pe care o vezi crescând în ochii negri ai lui Cristian. Un plan-detaliu cu o buburuză - patru la număr în realitate, după spusele regizorului - o prăjitură mâncată-n cuplu și un zâmbet, care-i atenționează pe studenții de la drept că trebuie să-nvețe pentru examen, alungă pentru moment senzația thriller-ului care pregătește moartea personajului principal. Însă, dincolo de compozițiile echilibrate și scena cu percheziția din casa procurorului orădean, în care stilul de filmare se schimbă și devine mai personal, nu poți să treci cu vederea tăieturile extrem de vizibile chiar și-n momentele în care personajele nu schițează nimic.

 

Așadar, De ce eu? poate fi privit și ca „scrisoarea de adio pentru așa-zisa sinucidere” a procurorului Panait, întrucât Tudor Giurgiu, datorită documentării minuțioase, a reușit să reconstituie portretul unui om perfecționist, idealist și ciudățel în stilul său, pe care corupția îl înghite cu totul, că doar „România e țara ștampilelor.”

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Cinemagia

 

Cel mai convingator actor / actrita: Tind să-i dau steluța lui Emilian, pentru că e personajul principal, dar nu-l pot trece cu vederea pe Mihai Constantin.

 

Cea mai tare faza: Când Cristian revede filmarea de la tentativa de percheziție făcută în casa procurorului orădean și realizează ce i-a scăpat.

 

Punctul slab: Tăieturi mult prea pe față.

 

De ce merita sa-l vezi: Pentru că se poate să fi stat închis într-o peșteră până acum și să nu fi auzit de cazul procurorului Panait.

 

Cu cine mergi sa-l vezi: Cu toată gloata din Parlament.

 

Nota OM: 4.5/5

• Tag-uri