Ce s-ar întâmpla dacă în fiecare dimineață mintea ta ar porni de la zero, fără amintiri, fără să știi cine ești sau cine e omul care doarme lângă tine? Parcă ai mai auzit de scenariul ăsta în Mereu la prima întâlnire (50 First Dates), însă regizorul Rown Joffe vine cu o abordare diferită, cât să-și transforme cele 90 de minute din Înainte să adorm (Before I go to sleep) într-o dramă cu iz de thriller.
Amnezia anterogradă a lui Christine Lucas (Nicole Kidman) îl obligă pe Ben, soțul ei, (Colin Firth) să-i explice în fiecare zi cine este, cum s-au cunoscut și de ce se află în starea asta. Doar că, din momentul în care soțul pleacă de acasă, Christine e sunată de doctorul Nash (Mark Strong), care-i amintește că în dulapul ei se ascunde o cameră foto cu care ea și-a înregistrat gândurile până în acel moment. Suntem trimiși apoi cu două săptămâni în urmă, perioadă care mai aduce câte o informație despre motivul pentru care Christine a ajuns să aibă amnezie. Printre altele, într-o zi suferă din cauza unei prietene care se pare că a părăsit-o când ea s-a îmbolnăvit, în alta că a fost mamă, iar copilul i-a murit. Și pentru fiecare lacrimă și nouă descoperire aparatul foto Lumix îi stă la dispoziție să-nregistreze totul pentru Christine de-a doua zi care nu va mai ști nimic. Însă cu cât află mai mult, cu atât pare de fapt să se îndepărteze de adevăratul motiv pentru care în urmă cu patru ani a ajuns bătută în ultimul hal la spital. Dar cum Photoshop-ul are picioare scurte, toată situația ia o turnură neașteptată.
Din punct de vedere vizual, mișcările de cameră, transfocările și focalizările, enervante și parcă forțate la început, ajung treptat să fie ignorate datorită acțiunii filmului, care dozează suspansul cât să nu te plictisești. În timp ce Nicole Kidman reușește să-și păstreze aceeași aură de femeie neprihănită atât de specifică ei, încât Christine devine Kidman încă din primul moment în care pășește goală în dormitor, până în clipa în care îl lovește pe agresorul ei cu fierul de călcat. Nici Nash nu se lasă mai prejos, mai ales când seringa din portbagaj mai că-l transformă în băiatul rău.
Însă nu puteam să trec cu vederea micile scăpări parcă puse chiar intenționat ca o scuză pentru lipsa unei soluții. Astfel că exact în momentul în care Christine se presupune că ar cam trebui să-l lovească cu ceva pe agresor, brusc apare exact la nivelul ei un fier de călcat tocmai bun de folosit ca armă albă. Ce să mai zic de seringa menționată mai sus, pe care doctorul o găsește gata pregătită pentru o injecție în portbagajul său. Tehnologia mereu mi s-a părut fascinantă, dar camera Lumix folosită de Christine depășește orice așteptare când, deși e folosită zilnic, nu se descarcă niciodată, cu atât mai puțin să se strice când e scăpată în baie sau îl lovește pe Ben cu ea.
Așadar, Înainte să adorm pornește de la o idee bună, chiar dacă deja folosită, cu care jonglează convingător până în momentul culminant. Dar își dă cu stângul în dreptul prin finalul previzibil, parcă scos din basme, cu binele care-nvinge întotdeauna. Măcar ochiul albastru al lui Kidman rămâne întipărit bine în minte după seria asta de amnezii în reluare.
Click pe foto pentru marire
Foto: InterCom Film
Cel mai convingator actor / actrita: Colin Firth și aura lui de martir.
Cea mai tare faza: Momentul în care Charlie, prietena lui Christine, îi spune că Ben e brunet.
Punctul slab: Finalul atât de previzil.
De ce merita sa-l vezi: Pentru scena din baie când lucrurile o iau razna.
Cu cine mergi sa-l vezi: Cu cineva care se dă în vânt după Nicole Kidman.
Nota OM: 3,5 / 5