Cinema: Invitatie la Lindenfeld, un festin cinematografic romanesc clasic cu Victor Rebengiuc si Mircea Diaconu

 

In caz ca aveati senzatia ca geografia romaneasca nu e va e deloc straina, pregatiti-va de o  surpriza: intalnirea cu un sat banatean, Lindenfeld, din muntii Semenic, o fosta asezare de svabi, din care a ramas astazi o frumoasa ruina. Vorbim despre cel mai recent film al lui Radu Gabrea, O poveste de dragoste, Lindenfeld, care mizeaza pe o combinatie teoretic castigatoare: actori de referinta: Victor Rebengiuc, Victoria Cocias, Mircea Diaconu etc., romanul lui Ioan T. Morar, Lindenfeld, de la care a pornit ideea si povestea puternica a unei comunitati de svabi deportati in Siberia in timpul perioadei comuniste.

 

 

 

 

 

Rezultatul nu este insa cel mai proaspat, desi exista scene foarte expresive, in primul rand cele filmate in exterior, chiar in satul epicentru al povestii. Ully Winkler (Victor Regengiuc) a facut avere in Germania, fiind unul dintre putinii care au reusit sa fuga din Lindenfeld in perioada deportarilor. Madlena este un reportaj despre satul copilariei pe care-l vede la TV si, in combinatie cu vestea ca are inceput de Alzheimer, il determina pe Ully sa-si doreasca sa se intoarca pe meleagurile natale.

 

Evident exista si o alunecare filmica in trecut, si mai exact in 1945, pe cand tanarul Ully se iubea cu frumoasa Helga (foarte tanara si proaspata Ioana Bugarin) dar pe care nu avea s-o mai revada dupa deportare. Insotit de Boris (Alexandru Georgescu), fidelul sau valet, Ully se intoarce la Lindenfeld pentru a descoperi o ruina unde mai traieste o singura fiinta: Helga (foarte reusit portretizata la maturitate de catre Victoria Cocias). Ce urmeaza este un fir narativ cam tremurat si cu iz de naftalina, in acord poate cu memoria tot mai tulbure a lui Ully.

 

Punctul forte al filmului ramane dimensiunea lui burlesca din cadrele in care lui Ully i se insceneaza o primire cu fast in sat, pusa la cale de catre fiul ingrijorat de viitorul averii familiei si orchestrata de personajul regizor jucat de Mircea Diaconu. Povestea de iubire care traverseaza decenii este firul emotional al filmului, dar nu reuseste sa convinga prea tare din cauza unui artificial al dialogului dar si al unor mici scene hilare, cum este cea in care Ully, intr-o criza, taie o panza de Van Gogh pentru a-si pune un buchet de floarea soarelui in vaza. Dupa care din conversatia unor personaje, suntem linistiti: era vorba despre o reproducere... Plus refrenul repetat obsesiv din bucata clasica a lui Johann Pachelbel, care nu face decat sa accentueze senzatia de prea mult teatral si vetust.

 

Click pe foto pentru marire 

Foto: Adi Marineci

 

Cel mai tare actor/actrita: Victoria Cocias care reuseste un portret sincer al unei femei cu destin zbuciumat

 

Cea mai tare faza: Scena ospatului de la carciuma din sat in care veselia si opulenta jucate contrasteaza cu realitatea dezolanta

 

De ce merita sa-l vezi: Pentru a descoperi Lindenfeld 

 

Punctul slab: Artificial si usor prafuit, locuri comune

 

Cu cine mergi sa-l vezi: In familie 

 

Nota OM: 2.5/5

• Tag-uri