Dacă omori un câine și furi o mașină, e clar ca te vei alege cu o pedeapsă la un moment dat. Dar dacă se întâmplă ca ambele să fie ale unui fost asasin, pedeapsa va veni mult mai rapid decât te aștepți. Cu asta se alege fiul unui magnat rus, care din pur teribilism a spart casa cui nu trebuie. Iar fostul asasin își reintră în mână numai ca să răzbune pierderea. Cam așa sună intriga filmului John Wick, semnat de Derek Kolstad. Într-o oră și jumătate ai parte de mai multă adrenalină și împușcături decât găsești în jocurile pe calculator, care oricum apar strecurate și în scenariul thriller-ului.
John Wick (Keanu Reeves) încă suferă de pe urma morții soției sale, când se trezește la ușă cu un beagle, cadou aranjat din timp de răposată ca Wick să nu rămână singur. Însă nici n-apuci bine să prinzi drag de făptura jucăușa, că apar trei băieți de bani gata, puși pe rele, care distrug locuința lui Wick, îi omoară câinele și îi fură mașina, motivul și pentru care dau și spargerea. Doar că ce nu știu ei e că s-au pus cu cine nu trebuie. Cuprins de durerea unei noi pierderi, Wick, unul dintre cei mai temuți asasini, cunoscut ca Bau-Baul rușilor, își pune în gând să-l omoare pe puștiul teribilist (Alfie Allen), chiar dacă asta presupune să măture cu focuri de armă tot ce-i iese în cale. Din momentul în care Wick își scoate jucăriile pline cu gloanțe, apar și detalii despre fascinanta lume a asasinilor, unde există până și servicii de debarasare a cadavrelor și curățenie.
La capitolul imagine, cadrele simple, respectând regulile tipice de filmare, plusează mai ales în cazul momentelor de acțiune intensă, încât nu obosești urmărind personajele. Iar efectul albăstrui întâlnit pe tot parcursul filmului intensifică goana nebună.
Keanu Revees își face treaba atât de bine încât prinzi drag de personaj încă din primul moment, în ciuda faptului că nu-l vezi zâmbind nici măcar o dată în film. Eroul asasin devine justițiarul care nu se lasă până nu termină să-și răzbune fiecare rană. Nici Michael Nyqvist în rolul magnatului rus, Viggo, nu se lasă mai prejos. Își respectă cu sfințenie tiparul rusului care nu face nimic cu mâna sa, ci-și lasă mereu oamenii să se ocupe de treburile murdare. Ca-n final, când chiar e nevoit să lupte cu adevărat ca să supraviețuiască, să-și dea de gol bătrânețea și vulnerabilitatea.
Ca-n orice film de acțiune, unele mașini nu sar în aer, deși sunt trase rafale de gloanțe în ele, iar Wick parcă are puteri supraomenești când rezistă, în ciuda rănilor grave, în lupta corp la corp cu diverșii agenți trimiși pe capul lui. Iar povestea e destul de banală și simplă: trebuie răzbunată pierderea suferită.
Așadar, merită să-i dai o șansă lui John Wick, chiar dacă nu ești pasionat de filmele de acțiune, pentru că nu te lasă să te plictisești, ci te ține mereu în priză cu seria imprevizibilă de violență. Încât ajungi la un moment dat să te bucuri că mor pe capete pionii rușilor, trimiși în misiune să-l apere pe fiul risipitor și laș.
Click pe foto pentru marire
Foto: Cinemagia
Cel mai convingator actor / actrita: Keanu Revees
Cea mai tare faza: Când Adriane Palicki, adică asasinul Ms. Perkins, e executată de cei de la hotel pentru încălcarea regulilor.
Punctul slab: Momente previzibile, ca cel în care Marcus (Willem Dafoe) ratează intenționat să-l omoare pe Wick, numai ca el să-și dea seama că-n camera de hotel a intrat Mr. Perkins.
De ce merita sa-l vezi: Acțiune, acțiune și iar acțiune.
Cu cine mergi sa-l vezi: Oricine, chiar oricine.
Nota OM: 4,5 din 5