Cinema: Like Father, Like Son sau cum aschia poate sari chiar departe de trunchi

 

Castigator al Marelui Premiu al Juriului la Cannes anul trecut, filmul japonezului Kore-Eda Hirokazu, Asa tata, asa fiu / Like Father, Like Son  iti va face pofta sa vizitezi Japonia. Dar dincolo de asta sunt de remarcat subtilitatea si stilul neinvaziv cu care Hirokazu ne introduce in aceasta drama de famile, care este, in egala masura, o calatorie printr-o Japonie a contrastelor.

 

 

 

 

 

Un apartament luxos ca un hotel, cu ferestre largi, cu un tata care munceste pana noaptea intr-o mare corporatie si un pusti de 6 ani care ar face orice sa-l impresioneze, inclusiv sa cante ore intregi la pian. Un mic magazin cu de toate dintr-un cartier sarac, in spatele caruia se inghesuie in doua trei camarute o intreaga familie: mama, tata si cei trei copii.

 

Acestea sunt cele doua lumi si familii care se intalnesc intr-o zi in spitalul in care cu sase ani in urma, in aceeasi zi, se nascusera cei doi baieti, Keita si Ryusei, pentru a afla ca baietii fusesera schimbati la nastere. Momentul de perplexitate si dimensiunea dramatica a acestui fapt sunt pretextul perfect pentru surprinderea complicatelor relatii parinti-copii pe mai multe paliere si generatii. Camera lui Hirokazu surprinde scene de tandrete sau furia mocnind in spatele stapanirii si demnitatii nipone, trecand cu mare lejeritate de la scenele intime, de interior, la generozitatea calma a vegetatiei japoneze.

 

Povestea e e cu atat mai interesanta, cu cat  perspectiva pare a fi unica - a tatalui, Ryota Nonomiya (Masaharu Fukuyama) -, desi toate celelalte personaje sunt departe de a fi decorative. Ryota este atat tata, cat si fiu, iar posturile se amesteca si atarna greu in momentul in care trebuie sa ia o decizie radicala.

 

Un estetic ce se desfasoara pe pelicula fara cel mai mic efort, cu scene ce par a fi filmate pentru a insoti lentoarea unor ganduri si sentimente ce ar vrea sa incremeneasca - Like Father, Like Son este unul dintre acele filme care te insoteste mult dupa ce ai iesit din sala de cinema. 

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Like Father, Like Son

 

Cel mai convingator actor / actrita: Masaharu Fukuyama in rolul unui barbat care devine tata abia dupa sase ani de la aparitia unui copil in viata lui

 

Cea mai tare faza: scena reapropierii dintre micul Keita si tatal sau, cand se intalnesc si se impaca in punctul comun al unui drum bifurcat

 

Punctul slab: mai multe personaje ar fi putut fi mai bine conturate

 

De ce merita sa-l vezi: pentru combinatia fericita dintre scenariu, joc si regie

 

Cu cine mergi sa-l vezi: in familie

 

Nota OM: 4 stele din 5

• Tag-uri