Cinema: Love by Design – Despre modă-n straie populare și iubire

 

Lumea modei a fost dintotdeauna controversată, iar dacă pui la socoteală și publicațiile care se bat să aibă exclusivități, nu-i de mirare că foamea asta după „ambalaj” duce și la „victime” colaterale. Dacă ai văzut The Devil Wears Prada, vei înțelege unde bat. Dacă nu, încearcă Love by Design, o comedie romantică în regia lui Michael Damian, care o are ca protagonistă pe Giulia Nahmany, și pornește cam de la același principiu. Dacă ai potențial, ești luat de prost și călcat în picioare. Măcar pantofii să fie de firmă.

 

 

 

 

Danielle (Giulia Nahmany), la origini o româncă stabilită în New York, pare să fie un soi de zână din povești la revista de modă la care lucrează, găsind soluții pentru orice, oricând. Chiar dacă acest lucru e trecut cu vederea de editorul Vivian (Jane Seymour), care nu scapă nicio ocazie să-i minimizeze reușitele. Ba chiar îi fură prezentarea și i-o dă unei alte colege de redacție, Elaine, (Alexandra Weaver) pentru că Danielle nu se încadrează în tiparul femeii 90-60-90. Însă românca nu mai suportă și explodează, lucru care o lasă fără serviciu.

 

La sfatul bunei sale prietene Claire (Olivia Hallinan), care încă supraviețuiește la revistă sub dictatura lui Vivian, se întoarce acasă, în România, ca să-și pună ordine în gânduri. Însă aici, nu trece mult, și deja află tot satul că a rămas fără loc de muncă și fără iubit, după ce i-au fugit ochii după Elaine. Dar norocul i se schimbă într-o noapte de beție într-un club, când din greșeală se intersectează cu Adrian (David Oakes), un britanic venit cu afaceri în România, și căruia treptat i se aprind tălpile după românca blondina. Iar de aici până la o colecție întreagă de haine pentru Săptămâna Modei din New York mai sunt doar câțiva pași.

 

Giulia Nahmany reușește să jongleze într-un mod natural, chiar gingaș, cu personajul Danielle, încât îți creează impresia că sunt una și aceeași persoană, în ciuda faptului că e primul său rol într-un film. Iar Manuela Ciucur, în rolul mamei lui Danielle, își joacă atât de autentic personajul încât îți amintește chiar de propria mamă când nu se lasă până nu-și vede odrasla mâncată și musafirii săturați.

 

Însă în toată povestea asta în straie tradiționale-fashion, singurul lucru care se potrivește ca nuca-n perete e limba engleză. Deși motivată în prezența lui Danielle, chiar dacă și ea mai vorbește în română cu bunicul ei la un moment dat în curte, e întâlnită destul de des în situații în care nu-și are rostul. Mama vorbește cu bunicii în engleză, când fata nu e acasă, fetele de la fabrica de confecții discută numai în engleză, când la fel de ușor puteau să o facă-n română; mai ales că subtitrarea nu era în plus.

 

Așadar, Love by Design e tocmai bun pentru o după-amiază în familie. E genul de film care pică ușor și plăcut la stomac, chiar dacă-i previzibil pe alocuri și se folosește de clișee întâlnite și în alte filme, cum ar fi scena tipică în care: un el se presupune că o înșală pe o ea, pentru că e cu altcineva într-un local și pare drăgăstos în atingeri. Dar pentru persoanele care se dau în vânt după poveștile cu final fericit și roz, e exact ce trebuie.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Cinemagia

 

Cel mai convingator actor / actrita: Giulia Nahmany

 

Cea mai tare faza: Când Adrian intră-n lanul de porumb după ciocnirea cu motoscuterul lui Danielle.

 

Punctul slab: Clișee specifice comediilor romantic.

 

De ce merita sa-l vezi: Pentru colecția de la Săptămâna Modei și căprițe.

 

Cu cine mergi sa-l vezi: Familia, dar mai ales cu mama.

Nota OM: 3 / 5

• Tag-uri