Se lanseaza pe ecrane Q.E.D., cel de-al doilea lungmetraj al regizorului Andrei Gruzsniczki, pe care daca l-ati ratat la TIFF, aveti ocazia sa-l vedeti acum in cinematografele din toata tara. Ce ar fi de zis? Inca un film romanesc ce rememoreaza trecutul comunist... In alb si negru, evocand culoarea grilei TV a anilor ’80, dar mai ales, grila alb-negru a unui tip de viata, ale carui ingrediente le cunoastem, unii din realitate, altii din povesti.
Un film romanesc ce rememoreaza trecutul comunist, da, dar care decupeaza o felie de viata din care a fost eliminata recuzita obisnuita: furia, subversivul, injuratura neaosa, metodele reprobabile ale Securitatii. Un matematician stralucit si ambitios, Sorin Parvu (Sorin Leoveanu) se vede nevoit sa publice, pe ascuns si in America, un studiu ce nu are sanse sa vada lumina tiparului acasa. Din acest motiv, Sorin devine tinta unei anchete a Securitatii, intalnindu-se (fara sa stie) de cealalta parte a baricadei, cu ambitiile lui Alecu Voican (Florin Piersic Jr.), un agent cu o viata personala pe butuci, dar care nu-i taie apetitul pentru savarine. Intriga este complicata de relatia lui Sorin cu Buciuman, un fost coleg si prieten, despre care aflam ca a fugit in Franta; gestul lui se rasfrange, ca un bumerang, asupra tuturor personajelor si, mai ales, asupra familiei sale: sotia, Elena (Ofelia Popii), copilul si bunicul (Virgil Ogăşanu) care spera sa primeasca unda verde pentru a pleca, la randul lor, la Paris.
Q.E.D. ar putea fi considerat un film de apartament, mai bine zis de apartamente, fabrici si uzine. Scenele de exterior sunt putine, iar interioarele sunt extrem de atent construite (Cristian Niculescu). Suportul de creioane-arici, cutia de ness Amigo si sapunurile Lux sunt cateva dintre vestigiile unei atmosfere evocate impecabil. Ar mai fi de notat costumele (Svetlana Mihailescu), dar mai ales jocul surprinzator pe care-l face Florin Piersic Jr., punandu-ne pe tava pe cel mai atipic, dar si notabil securist din cinema-ul autohton. Ofelia Popii este de o naturalete reconfortanta (experienta de actrita de teatru isi spune cuvantul).
Ceea ce nu-i prea iese regizorului este insa tocmai acea uniformizare, nivelare a sentimentelor si a reactiilor pe care a mizat pentru a sugera taierea aripilor din epoca. Monotonul, ca linie generala a reactiilor personajelor, chiar si in momentele de aparent climax emotional, plus taieturile bruste (iesirire din scena) creeaza un artificial frustrant. Iar detaliile despre epoca, inserate in dialoguri, nu sunt prea fericit dozate. Va veti bucura insa sa-i revedeti pe Tora Vasilescu si Virgil Ogăşanu.
Click pe foto pentru marire
Foto: Icon Film / Ancuta Iordachescu
Cel mai convingator actor / actrita: Florin Piersic, Jr., cu mustata de mafiot italian si apetit de clasa muncitoare romaneasca
Cea mai tare faza: Scenele din cofetarie
Punctul slab: Prea multe detalii, ritm monoton
De ce merita sa-l vezi: Pentru imaginea alb-negru filmata pe pelicula
Cu cine mergi sa-l vezi: Cu parintii sau bunicii
Nota OM: 3 / 5