Cinema: The Water Diviner - Un singur Russel Crowe într-o luptă pe trei fronturi

 

Cum te asiguri că filmul pe care-l regizezi va respecta la perfecție viziunea ta? Simplu, joci în rolul principal. Cam pe același principiu se poate spune că a mers și Russel Crowe în filmul „The Water Diviner”, tradus în română ca „Promisiunea”. În aproape două ore te alegi cu o frescă detaliată a Turciei de început de secol XX, care te absoarbe în întregime în atmosfera locului, doar ca să mai iei o gură de aer amar abia în scenele dure din timpul bătăliei de la Gallipoli. Iar pentru că o singură fațetă a perioadei nu era de ajuns, intriga filmului stă în mâinile australianului Connor (Russel Crowe), care părăsește îndurerat locul care cândva era numit „acasă”, și vine în Turcia în căutarea resturilor copiilor săi.

 

 

 

 

Connor deschide filmul cu intuiția sa ascuțită care-l ajută să găsească apă în solurile nisipoase australiene. Pare un bărbat împăcat și fericit, asta însă până ajunge acasă. Soția sa îl roagă să le citească fiilor de culcare, însă, odată ce te îndepărtezi de cartea pe care o ține-n brațe, descoperi că paturile sunt goale, iar cei trei băieți ai săi sunt dispăruți de patru ani. De aceea, durerea mamei se transformă în disperare după atât timp și se sinucide. Connor se simte nevoit să-și găsească fiii sau ce a mai rămas din ei, mai ales că se învinuiește pentru soarta lor. Au fost luați în război, iar el nu i-a oprit.

 

Odată ajuns în Turcia, printr-un aranjament al destinului, ajunge la pensiunea lui Ayshe (Olga Kurylenco), mama unui băiețel care crede că tatăl său, plecat tot în război, încă mai trăiește. În paralel, Maiorul Hassan (Yilmaz Erdogan) vizitează frontul bătăliei de la Gallipoli ca să-l ajute pe locotenentul Cyril Hughes (Jai Courtney) să recupereze cadavrele oamenilor săi pierduți în bătălie, întrucât e unul dintre supraviețuitorii măcelului și cunoaște la perfecție locul. Cei doi au o surpriză când Connor își face apariția ca să ia urmele copiilor săi. Iar din acest moment conflictele apar la tot pasul.

 

Din punct de vedere vizual, filmul lui Crowe vine cu un contrast păstrat în permanență în echilibru. Avem pe de-o parte lupta, vărsarea de sânge, haosul pentru cucerire, în timp ce de cealaltă parte găsim culoarea Turciei, prin tradiții, muzică, mâncare, la care se adaugă gingășia lui Ayshe. Toate detaliile fiind marcate cu câte un stop-cadru atent plasat, încât ajungi să simți mirosul locului, să simți tensiunea momentului ca și cum ai fi acolo. Scenele de război, mai mult decât tulburătoare, redau nesiguranța, șocul și adrenalina nebună a omului disperat să rămână în viață în fața măcelului. Se calcă pe cadavre, la propriu, iar sângele vărsat devine doar o cifră și un nume nesigur pe care mulți le vor fi uitat.

 

Personajul lui Russel Crowe e mai mult decât un tată îndurerat. E cel pentru care Dumnezeu a dispărut din momentul în care i-a luat toată familia, și ca bonus și căruța, dar care se hrănește cu speranța și siguranța că unul dintre fiii săi e în viață. Intuiția nu l-a înșelat niciodată. Întregul film, pe lângă mozaicul turcesc, e eclipsat de Connor și Maiorul Hassan. Doi bărbați cu privire dârză, impunătoare, care-și calculează fiecare mișcare, și care ajung să lege și o prietenie, scăldată-n gloanțe și sângele camarazilor uciși de greci.

 

Așadar, în ciuda firului narativ care păstrează finalul fericit și previzibil, filmul merită să fie văzut, întrucât oferă mai mult decât istorie sau informații referitoare la cultura și tradițiile turcilor, redefinește conceptul de speranță.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Cinemagia

 

Cel mai convingator actor / actrita: Russel Crowe

 

Cea mai tare faza: Cand Conor dă de tona de zahăr din cafeaua servită de Ayshe

 

Punctul slab: Finalul fericit, tipic hollywoodian.

 

De ce merita sa-l vezi: Pentru tot!

 

Cu cine mergi sa-l vezi: Poți să-ți aduci tot neamul, dar fără copii. Ajunge că e unul în film.

 

Nota OM: 4.5 / 5

• Tag-uri