Cloud Atlas: un film cu buget imens, sufocat de propria ambitie

 

Aflat de mai bine de 4 ani in productie, timp in care Tom Tykwer si fratii Wachowski au reusit sa adune impresionanta suma de 100 de milioane de dolari ca buget (devenind, probabil, cel mai scump film independent facut vreodata!), Cloud Atlas / Atlasul Norilor este ecranizarea romanului omonim al lui David Mitchell. Un roman despre care se tot spunea ca nu poate fi ecranizat... Nu am citit cartea, dar daca structura ei este atat de delicata pe cat se zvoneste, inseamna ca in aceasta e una dintre putinele calitati ale filmului.

 

 

Scenariul consta in sase povesti intrepatrunse ca naratiune filmica, din insulele Pacificului de Sud ale secolului al XIX-lea pana in viitorul post-apocaliptic al anului 2321. Numele filmului vine de la opera pe care Robert Frobisher o compune in a treia poveste, si anume sextetul “Cloud Atlas”.

 

 

 

 

 

 

Primul si ultimele doua segmente sunt regizate de fratii Wachowski, in timp ce restul ii apartin lui Tom Tykwer, in ordine cronologica. Memorabile sunt doar doua dintre ele. Primul, regizat de Tom Tykwer, si anume cel care se petrece in prezent, in care Timothy Cavendish, interpretat de Jim Broadbent, ajunge intr-un azil de batrani, da dovada de prospetime si umor inteligent. Al doilea segment, cel al fratilor Wachowski, se petrece intr-un viitor distopic, mai exact Seulul anului 2144, o societate totalitara-consumerista. Portretizarea Neo Seulului se face puternic, cu referinte huxleyene.

 

 

Atlasul Norilor are in componenta actori de prima mana, precum Tom Hanks, Halle Barry, Jim Broadbent, Hugo Weaving sau Doona Bae, dar din pacate sunt prost folositi. Toate episoadele sufera de aceeasi problema, si anume acelasi ansamblu de actori joaca in fiecare dintre ele. Astfel, se ajunge in ipostaza in care Halle Barry joaca pe rand o ameridianca, o evreica, o femeie de culoare, o indianca etc., roluri care majoritar nu ii sunt accesibile, iar acest lucru se aplica la fiecare actor in parte.

 

 

 

 

 

 

Per total, e greu de spus despre ce vorbeste in film, daca vorbeste despre ceva, trioul regizoral declarand ca filmul exploreaza felul in care actiunile individului au impact asupra vietilor celor din prezent si viitor. Daca este asa, atunci avem parte de un comentariu facil.

 

Pretentios, epic si cu un dialog plat, Atlasul Norilor moare strivit sub propria greutate. In aproape trei ore, filmul nu plictiseste, dar cand iesi din cinematograf ai senzatia ca nu ai primit nimic emotional, fiind un film aproape gol.

 

 

Click pe foto pentru marire

• Tag-uri