Conversatii cu mafia satirizeaza cliseele din filmele americane cu gangsteri pe scena teatrului In Culise

 

Tigari, arme, jocuri de carti si de cuvinte, femei usoare si limbaj colorat. Daca filmele cu gangsteri sunt de obicei incarcate de sange si au un caracter dramatic, piesa Conversatii cu mafia schimba placa si se prezinta pe scena teatrului In Culise sub forma de comedie, satirizand cliseele omniprezente in filmele americane de gen. Fascinanta lume a raufacatorilor se contureaza sub forma a trei secvente din viata unor personaje reprezentative pentru acest univers. Personajele sunt autentice, prin urmare veridice, producand amuzament prin insasi atitudinea lor relaxata si naiva in fata propriilor limitari intelectuale.

 

 

 

 

Umorul provine in principal din comicul de limbaj, un limbaj fara rezerve, la fel ca personajele, nepermis altfel, dar singurul ce poate fi folosit in acest context. Degajarea cu care isi vorbesc si replicile neasteptate starnesc rasul in repetate randuri, acel gen de ras care nu poate fi controlat, care se declanseaza instinctiv la auzul anumitor cuvinte. Apare apoi superioritatea morala a privitorului. Problemele cu care se confrunta personajele sunt prea departe de noi, spectatorii, iar schimburile de replici sunt construite pentru a le pune in lumina slabiciunile. Raspunsurile stangace ale unui tanar care aspira la admiratia sefului, incercarile disperate ale unui mafiot ratat care ii cere o ultima favoare unui presupus prieten sau naivitatea a doua prostituate in fata marilor intrebari ale vietii nu fac decat sa satisfaca orgoliul spectatorului.

 

Pe langa problemele cotidiene care le preocupa si ocupa vietile, personajele aduc in discutie si probleme de moralitate precum onoarea, prietenia si insusi sensul vietii. Contrastul dintre raspunsurile lor si subiectele aduse in discutie, care intra si intr-o sfera filozofica greu de descifrat pentru neinitiati, provoaca din nou rasul, insa si o oarecare bunavointa si intelegere fata de inocenta cu care membrii acestei lumi necunoscute noua privesc viata si au impresia ca o inteleg.

 

Nu cred ca valorile si cultura romaneasca corespund acestei lumi, americanizate prin definitie, insa asta nu afecteaza major impactul glumelor. Inevitabil, unele exprimari nu suna natural decat in limba in care s-a nascut atitudinea, cu tot parcursul ei cultural si orice incercare de a le traduce fura un pic din credibilitate. Oricum ar fi, probabil ca un om obisnuit nu se va apropia mai mult de atat de lumea mafiei si nici nu ar fi indicat.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: In Culise Teatru Pub

• Tag-uri