Patru pusti se uita cu jind cum multimea de oameni isi arata pass-urile si strapung linia de bodyguarzi care pazesc intrarea. Cel mai mic se intoarce conspirativ catre ceilalti:” E bun de cersit aicea, ba!” Toti rad complice, aproband, apoi roaga un smecheras care parea din cartier sa ii bage si pe ei inauntru. Cum nu ii baga in seama, se duc la doamna de la bilete, rugand-o foarte politicos sa ii lase sa intre la concerte, insa n-au noroc. Cu imaginea asta tragi-comica intru in gradina Uranus, spatiu simpatic pe care nu pricep cum de reusesc doar cei de la Balkanik sa-l deschida.
Anul asta marea bucurie, desi ne era frica de ploaie, a fost ca nu mai era asa mult praf ca la editiile trecute, asa ca se dansa de zor. In multime remarcai un numar semnificativ de domnisoare cu fuste colorate si mai putini baieti cu barba decat la orice alt festival de vara asta, semn ca erau si oameni normali pe aici. Pe undeva pe deasupra capetelor se tot flutura un drapel al Romaniei imens, pe care l-a prins si un copil de vreo 5 ani, prilej de poze duios nationaliste pe care nu le-am vazut inca pe net.
Mi-a placut expozitia ArtBorescent, cu sculpturi de lemn provenit din confiscari in urma defrisarilor ilegale, lucrari semnate de Leontin Paun, Roberta Curca, Adrian Preda, Valentin Soare, Lea Rasovszky, Alexandru Petre, Hellene Neagu, Stefan Curelaru si Mihai Ungureanu. Pavilionul de expozitie facea trecerea dinspre scena spre zona de mancare si mestesuguri, unde coada la mancare traditional romaneasca era de zece ori mai mare decat randul la cea indiana.
Altfel, paranghelie de la un capat la altul, cu climaxul la afterparty-urile care s-au tinul la The Ark. Per total, festivalul a avut super succes. Atmosfera era relaxata, cu copii alergand si lume colorata si zambitoare, mult mai putin atenta la aparente si potential foto decat la alte festivaluri si mai onesta cumva, mai dispusa la distractie pur si simplu.
Numai de bine deci, asteptam editia 6 si la mai mare.