Despre dragoste si batranete sub bagheta lui Haneke: Amour

 

Am plecat la cinema stiind doar ca filmul ce urmeaza sa ruleze se numeste Amour / Iubire si este regizat de Michael Haneke. De fapt, principalul motiv pentru care m-am dus la aceasta vizionare a fost regizorul, al carui stil deranjant si bolnavicios m-a atras mereu. Am rasuflat usurata sa vad ca asteptarile nu mi-au fost daramate, Amour concentrandu-se pe doua teme grele si, de ce nu, bolnaviciose: iubirea si batranetea.

 

Amour se concentreaza in jurul povestii a doi batrani, sot si sotie, fosti profesori de muzica, la care se adauga aparitia, pe ici, pe colo, a fiicei lor. Toate bune si frumoase pana cand Anne (sotia) sufera un atac cerebral si paralizeaza pe partea dreapta. De aici si pana la declasarea unei povesti tragice si bizare nu mai este decat un pas. Georges (sotul) se arata foarte ingrijorat de starea sotiei si face tot posibilul pentru a-i alina asuferinta, aratandu-se rabdator si dedicat in ciuda dorintei acesteia de a-si lua viata.

 

 

 

 

 

 

Incetul cu incetul acestia se izoleaza de restul lumii in apartament, iar odata cu agravarea situatiei lui Anne filmul capata o aura maladiva, iar elementele de horror atat de specifice regizorului austriac nu intarzie sa apara, cel mai edificator exemplu fiind visul infricosator al lui George. In rest, atmosfera apasatoare este intretinuta de cadrele care subliniaza suspans tocmai prin absenta personajelor din camerele unui apartament frantuzesc, cochet in alte timpuri. De asemenea, dialogurile frante si muzica inexistenta isi dau concursul pentru a speria privitorul de ultima etapa a vietii.

 

As fi vrut insa mai mult de la Haneke. Ok, filmul abunda in realism de la un capat la altul, mai ales ca e presarat cu cadre foarte lungi, in care nu se intampla nimic iesit din comun, exact ca in viata de zi cu zi. Dar mi-ar fi placut sa stau mai mult timp cu sufletul la gura si parca era necesara o rasturnare de situatie. Afirm asta cu gandul la Funny Games, o poveste de prin ’97 a cineastului in care elementele scarry, dar in special neprevazutul il face sa merite titulatura de thriller psihologic.

 

 

Revenind la partile bune ale filmului, as vrea sa mentionez ca distributia este marcata de nume mari. Emmanuelle Riva, la 85 de ani, o interpreteaza excelent pe Anne si avand in vedere conditia personajului nu cred ca i-a fost tocmai usor. Dovada stau si premiile pe care le-a luat pana acum la diferite festivaluri pentru acest rol. In plus, este nominalizata la Oscaruri pentru cea mai buna actrita in rol principal, fiind cea mai in varsta de pe aceasta lista. Georges este interpretat de Jean-Louis Trintignant, pe care cel mai probabil il cunoasteti din filmul And God Created Woman unde a avut-o ca partenera pe frumoasa Brigitte Bardot. In rolul fiicei apare Isabelle Huppert.

 

Nu va faceti griji, n-o sa plecati intristati din sala de cinema, dar cu siguranta Amour va va face sa va priviti bunicii cu alti ochi, mai intelegatori si mai empatici.

 

 

Click pe foto pentru marire

• Tag-uri