Despre saracie si rasism in Europa zilelor noastre: Un episod din viata unui culegator de fier vechi

 

De cate ori aud, de dincolo de fereastra: Fier vechi luaaam!, am o inexplicabila senzatie de bine, de parca strigatul asta pe strazile orasului ar garanta intr-un fel o zi normala, in care e pace in lume si nimic rau nu se poate intampla.

 

Doar ca nu e deloc pace, nu in lumea culegatorilor de fier vechi, in neobosita lor scotocire dupa painea cea de toate zilele.

 

Filmul lui Danis Tanovic ar fi trebuit sa se numeasca Un episod (cutremurator) din viata unui culegator de fier vechi, numai ca aici nu se vorbeste despre exceptii, ci despre normalitate. Despre realitatea discriminarii din zilele noastre si, in acest caz particular, a rromilor din Bosnia-Hertegovina.

 

Nu va asteptati la un documentar cu morala, desi povestea e construita pornind de la un caz real. Si mai mult decat atat, actorii sunt chiar oamenii care au trait pe pielea lor aceasta realitate.

 

In folclorul urban se zice ca in reluare nu doare. Dar cred ca ceva mai complex decat durerea au simtit Nazif si Senada din satul de rromi Poljice cand si-au retrait episodul. Sunt atat de frumosi in naturaletea lor, incat mai ca nu-ti vine sa crezi, la finalul vizionarii, ca nu sunt actori profesionisti. O felie din viata unei familii cu doi copii este pusa pe repeat. Pentru ca trebuie sa aflam, sa realizam, sa ne reamintim.

 

 

 

 

Nazif isi castiga existenta vanzand fier vechi. Senada, sotia, il asteapta acasa trebaluind prin gospodarie si avand grija de cele doua fete. E iarna si frig si se traieste greu, dar oamenii il invoca mereu pe Dumnezeu, pentru ca aici, pe Pamant, strigatele iesite din gurile aproape stirbe se izbesc de nepasare sau rasism.

 

Intr-o zi Senadei i se face rau si, firesc, sotul ei o duce la spital in oras. Acolo aflam ca cel de-al treilea copil al familiei, inca nenascut a murit, iar Senada are nevoie de o operatie urgenta. Numai ca familia nu are asigurare de sanatate. Iar daca nu ai asigurare trebuie sa platesti. Lui Nazif i se spune sa scoata o suma imposibila pentru familia si realitatea lui. Numai ca nu are, asa ca umerii se ridica, usile se inchid si o femeie aflata in pericol de moarte e trimisa acasa.

 

Este punctul in care incepe calvarul lui Nazif. Momentul in care trebuie sa salveze viata sotiei sale luptand cu sistemul si discriminarea. Exista o seninatate darza in gesturile acestor oameni care vine nu din resemnare, ci mai ales dintr-o intelegere inteleapta a lumii si a vietii.

 

Filmarea e curata, nu se fac compromisuri dincolo de camera, iar scena in care Nazif ramane imobil cateva secunde inainte de a cobori intr-o adanca groapa de gunoi pentru a gasi fier vechi, e filmata de jos in sus; ca si cum realitatea gropii l-ar privi pe acest Sisif trist din toata imensitatea neputintei ei.

 

Fericirea e simpla: Nazif nu ezita sa-si transforme masina cu toporul in fier vechi pentru a plati curentul electric taiat si pentru a-i cumpara Senadei medicamente.

 

Filmul a primit Ursul de Argint la Berlin. Dar cat poate un urs, fie el si de argint, sa schimbe o realitate? Dorinta regizorului este mai simpla de atat dar mult mai dificila.
Tanovic vrea doar sa ne intrebam: Ce fel de oameni am devenit?

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Transilvania Film

• Tag-uri