Domnisoara populara, o poveste despre emanciparea femeii cu masina de scris in Franta anilor '50

 

Domnisoara populara / Populaire este o comedie franceza in culori pastelate cu o actiune ce se desfasoara in jurul unui obiect: masina de scris. Cu o distributie bine aleasa, filmul resuseste sa binedispuna, aducand la viata Franta anilor ’50.

 

Rose Pamphyle (Déborah François), o tanara dintr-un satuc din Normandia, are o viata destul de linistita lucrand alaturi de tatal sau, care are planuri sa o logodeasca cu fiul macanicului din sat. Dar viata de gospodina nu ii surade lui Rose care isi doreste ceva mai multa aventura. Asa ca se duce la un interviu pentru un post de secretara in orasul apropiat, Lisieux. Concurenta pentru post este mare, iar Louis Echard (Romain Duris), patronul firmei de asigurari care are nevoie de secretara, nu pare impresionat de ea. Insa pentru a-l convinge, Rose incepe sa dactilografieze, iar viteza cu care reuseste sa reproduca un document il determina pe Louis sa o angajeze. Pentru ca ii simte potentialul, Louis incepe sa o antreneze pentru campionatul national de dactilografiere, iar inevitabilul se produce: cei doi se indragostesc.

 

 

 

 

Déborah François, actrita belgiana de 26 de ani care o interpreteaza pe Rose, este cu adevarat incantatoare si reuseste sa prinda publicul din primele scene. Pe masura ce devine o celebritate, Rose se transforma din secretara neindemanatica cu parul prins in coada intr-o tanara eleganta si sofisticata, reusind insa sa-si pastreze naivitatea care o aseamana cu Audrey Hepburn in varianta blonda. Actrita a declarat ca inainte de inceperea filmarilor s-a antrenat cu adevarat pentru a putea realiza performatele din film.

 

Filmul are fara indoiala un subtext feminist, pe care reuseste sa il transmita cu subtilitate. Rose declara ca barbatul ideal este cel care o considera egala si nu se sfieste sa se opuna lui Luis cand acesta exagereaza. In timpul campaniei de promovare a noii masini de scris Populaire, reuseste chiar sa puna la locul sau un jurnalist ce ii desconsidera abilitatile de redactare. Campionatele de dactilografiere sunt in film o modalitate de emanciapare a femeii, castigatoarea devenind vedeta in toata tara si un model pentru multe alte tinere.

 

Desi nu exista dovezi ca astfel de competitii internationale existau in acea perioada, premiza filmului este convingatoare si extrem de plauzibila. De altfel, toate elementele din film redau atmosfera vremurilor de atunci. Desi se afla la primul sau lungmetraj, regizorul Régis Roinsard a avut ajutorul unor experti, precum directorul de imagine imagine Guillaume Schiffman, care a fost nominalizat la premiile Oscar pentru munca sa din The Artist, scenografa Sylvie Olivé si costumiera Charlotte Davis. Acestia au recreat farmecul unei epoci vintage, aducand un tribut filmelor hollywoodiene din anii 50. Muzica, o combinatie de melodii cha-cha-cha, mambo si plastic pop, a avut de asemenea o mare contributie.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Independenta Film

• Tag-uri