Festivalul de Film Francez: O frescă mai mult pentru curioși, decât pentru cunoscători

 

Toamna a adus cu sine și festivalurile de film, nu numai frigul cu tentă iernatică. Iar printre ele se numără și Festivalul de Film Francez, care a fost găzduit de Institutul Francez. Însumate, au fost 10 zile de filme franțuzești, mai noi sau mai vechi, pentru toate vârstele și gusturile.

 

Eu am nimerit în prima și ultima zi de festival. Mai exact m-am lăsat dusă de valul fantasmagoric al caruselului cinematografic al lui Michel Gondry, L'ecume des jours. Ca-n finalul festivalului să ajung Au bout du conte (Sub curcubeu).

 

 

 

 

L'ecume des jours e genul de film care-ți pune la încercare imaginația și ți-o roade precum un șoricel, când ajungi la deznodământ. Doar prin simpla prezență a lui Audrey Tatou îți dai seama că lungmetrajul nu se va rezuma la un fir epic simplu și liniar, ci te va purta într-un Paris al fantasticului, în care casele prind viață, mâncarea e făcută ca să fie doar admirată, iar muzica deformează spațiul și corpurile. Înșirate așa, par să nu aibă niciun sens. Dar în film, trădează o ironie subtilă, chiar dureroasă, față de boală, dependență și iubire.

 

Colin (Romain Duris) trăiește într-o casă imensă, are un șoricel „uman”, care-i imită gesturile și locuiește într-o casă miniaturală care seamănă izbitor cu a sa; are un bucătar personal care face cele mai neobișnuite rețete. Și lucrează la un „pianocktail” , un pian care, în funcție de notele atinse, puterea de apăsare, ritm și alte variabile melodice, creează un cocktail care trădează exact starea melodiei interpretate. Cu toate astea, lui Colin pare să-i lipsească ceva. Dragostea. Așa apare în poveste Chloe (Audrey Tautou), care-l face să simtă în sfârșit gingășia iubirii. Doar că, din noaptea nunții, Chloe se alege cu o boală mortală: un nufăr îi crește în plămâni. Din acest moment, viața lui Colin trece într-un registru grav, chiar dramatic, iar totul din jurul său începe să sufere transformări. La propriu.

 

 

Au bout du conte se află exact la polul opus. O dramă care se vrea pe alocuri amuzantă, lungmetrajul pornește de la esența basmului Cenușăreasa, doar că-n loc de fată, avem un băiat bâlbâit și cu aspirații muzicale, care-și pierde pantoful într-un club obscur, pentru că aleargă disperat să-și ia mama de la muncă. Laura (Agathe Bonitzer) speră să-și revadă Făt-Frumosul din seara balului, mai ales că l-a și visat înainte. Iar dorința i se îndeplinește și totul pare roz și frumos, până când tinerei de 24 de ani încep să-i fugă ochii după un critic de muzică misterios și care nu se dă în vânt după relații. În paralel, tatăl „Cenușăresului” așteaptă să vadă dacă data de 14 martie îi va fi fatală, mătușa Laurei face pe zâna cu puștii ei de la grădiniță, în timp ce tatăl fetei pare să fie singurul vinovat de poluarea din oraș.

 

Au bout du conte putea la fel de bine să fie rezumat până într-o oră și jumătate, mai ales că multe detalii mi s-au părut mai mult umplutură pentru timpi morți.

 

 

 

 

În ceea ce privește organizarea, când vine vorba de un eveniment atât de mare, te aștepți ca organizatorii să-și ia măsuri preventive în caz că ceva nu merge tocmai bine. La L'ecume des jours, s-a simțit o stângăcie din partea lor când filmul a început abia după 40 de minute de așteptare în care și alți oameni din public și-au pierdut răbdarea și le-au strigat celor din organizare ce să facă. Pentru că se pare că un simplu buton de play era greu de apăsat. Asta după ce intro-ul DVD-ului a rulat de șase ori. Degeaba au încercat să distragă atenția de la gafă cu micul workshop de făcut cățeluși din baloane, care se regăseau și pe afișul festivalului, pentru că o astfel de întârziere poate fi cu greu trecută cu vederea.

 

Așadar, cele două experiențe marca Festivalul de Film Francez de la București mi-au creionat - chiar și superificial - o imagine despre ce înseamnă organizarea unui eveniment de o asemenea anvergură și cât de mult contează atenția la detalii și experiența echipei. Însă lucrul de care ar trebui să țină cont orice organizator e că fiecare proiecție ajunge să reflecte întregul festival. Ca să-l faci pe om să vină și la următoarea, trebuie să te asiguri că cea anterioară a mers cum trebuie. Odată ce te-ai făcut de râs la una, s-ar putea ca la cea de-a doua să pierzi un spectator.

• Tag-uri