Mare festival e Untold, ceea ce inseamna si mare prilej de fotografii interesante. Asta a gandit si Auras Mihaiu, fotograf de meserie, premiat pe la fel de fel de concursuri, inclusiv la Sony World Photography Awards 2015. Orasul Meu a vorbit cu el, ca sa afle care a fost atmosfera de la eveniment prin lentila si gandul sau.
Orasul Meu: De ce ai mers la Untold? Fotografie sau muzica?
Auras Mihaiu: Am mers pentru ca mi-a placut anul trecut si am prins gustul festivalurilor. Am incercat sa combin muzica cu fotografia, m-am si distrat, nu am stat doar cu aparatul la ochi.
O.M.: Ce ai gasit acolo?
A.M.: Am gasit oameni faini, prieteni noi, muzica buna, activitati mai multe si multi, multi oameni. Am vrut sa surprind in primul rand atmosfera si oamenii, dar si artistii de pe scene.
O.M.: Pros si cons?
A.M.: Pros: organizarea mai buna, foarte multe autoritati si asta m-a facut sa ma simt in siguranta. Line-up de nota 10 si o experienta unica. In rest, totul cum trebuie sa fie, curatenie, ordine. Cons: dusuri putine la camping si lipsa unui prezentator/mc care sa anunte ce se intimpla. De exemplu, dupa Martin Garrix au inceput sa plece multi pentru ca nu stiau daca mai este closing show.
O.M.: Care au fost fazele cele mai tari?
A.M.: Au fost destule. Cea mai tare faza a fost cu Armin, care a mixat 4 ore si jumatate si ar mai fi stat. Apoi tot in dimineata aia am fost sa mananc si niște baieți se jucau twister in mijlocul strazii. Treceau printre ei mașinile si nu aveau nicio treaba.
O alta faza tare a fost ca nu am mai plecat la camping si am ramas la un after party si apoi am cautat un fotoliu unde sa dorm. M-a trezit la un moment dat un paznic, dar era asa frumos pe malul lacului, langa Chios.
Alta intamplare, dupa prima zi am adormit in cort cu picioarele afara si m-am bronzat, adica ars, ca tractoristii. Apoi cand am ajuns la arena, m-am intalnit cu Cucu de la Noaptea Tarziu. Si el schiopata, eu ars pe picior, am zis ca nu mai prindem finalul :)). Dar si asa, el mi-a fost de ajutor. Dupa conferinta cu Martin Garrix, bietul de el a stat sa faca poze cu toti si am zis sa fac si eu. Cand l-am luat de umar sa fac poza, cineva a uitat de mine, un prieten nu mai avea spatiu, eu cum nu prea suport selfies nu m-am gandit sa scot un telefon sa fac minunata poza. Noroc ca in timpul asta Cucu facea un Snap si aceea e singura mea amintire cu Garrix.
O.M.: Unde te duci de aici?
A.M.: De aici merg acasa unde am de facut niste ture prin munti, chiar daca mi-ar fi placut la Summer Well si Zutopia, dar poate anul viitor.
Mai multe fotografii aici.