Film: Closer to the Moon sau joaca de-a hotii si vardistii in varianta Nae Caranfil

 

Noul film al autorului Filantropicii, Closer to the Moon, va va inspira un buchet generos de senzatii, de la amuzament, placere vizuala sau compasiune pana la revolta ori mirare. Indiferent nu poti oricum iesi din sala de la un film al lui Nae Caranfil, care de aceasta data alege sa mixeze o distributie internationala cu fundalul Bucurestilor inceputului anilor '60 si cu unul dintre cele mai controvesate, inca, evenimente ale Epocii de Aur: marele jaf de la Banca Nationala din 1959.

 

 

 

 

 

Pe scurt, in plin avant al clasei muncitoresti si al doctrinelor de Partid, ziua in amiaza mare, se intampla la Bucuresti o scena a la Bonnie and Clyde, demna de Hollywood si total neverosimila intr-o societate in care numai ideea de gangster era ceva fantasmagoric: patru barbati si o femeie jefuiesc furgoneta Bancii Nationale de Stat (singura, in momentul respectiv) si fura aproape 2 milioane de lei vechi, in conditiile in care in tara nu se puteau cheltui, iar in strainatate nu ar fi valorat nimic. In nici doua luni, acesti dusmani ai poporului sunt prinsi si condamnati la moarte prin impuscare. Poate si mai intrigant decat gestul in sine, era statutul celor cinci: intelectuali evrei si membri de Partid care ocupau pozitii cheie in Militie, stiinta, jurnalism sau activitate didactica. Una dintre ipotezele vehiculate ulterior a fost cea a inexistentei jafului, ce ar fi fost de fapt o inscenare care sa justifice condamnarea celor cinci.

 

Dar cireasa de pe tort este faptul ca infractorii sunt obligati sa participe la o Reconstituire a faptelor, ce se transforma intr-un film cu intentii propagandiste. Dupa filmare, patru dintre cei cinci sunt executati, iar singura care scapa este femeia, condamnata la inchisoare pe viata si gratiata ulterior. O consemnare foarte valoroasa a cazului o realizeaza, in 2004, Alexandru Solomon in documentarul Marele jaf comunist.

 

Versiunea cinematografica a povestii devine prin ochiul aparatului de filmat al lui Nae Caranfil prilej de a jongla cu umorul si ironia, de a colora o epoca si de a surprinde un retro Bucuresti dupa care suspina astazi nostalgicii. Filmat pe Lipscani, la Capsa sau in decoruri special construite, orasul e luminos, are un delicios miros de dolce far niente sau mai bine zis de tihna care contrasteaza cu gravitatea vremuilor si cu ororile care se petreceau zilnic.

 

Pare usor ireal, dar asta pentru ca orasul insusi devine decor de film, filmul din film (tema draga lui Caranfil, dupa cum ne amintim din Restul e tacere). Iar filmul e cu atat mai film, cu cat personajele principale sunt autentice, din lumea lui Bonnie si a lui Clyde, din lumea vedetelor de la Hollywood. Totul e un joc subtil al aparentelor, iar istoria se dezvaluie cu umor prin vorbele si faptele personajelor.

 

Acordurile muzicii noastre lautaresti se insinueaza printre discutiile in engleza despre Securitate, evrei sau pedeapsa cu moartea, nuantand atmosfera si amintindu-ne ca ceci n'est pas un Hollywood movie.

 

Cat despre gasca de anglo-americani distribuiti in rolurile principale - Alice, Max, Dumi, Razvan si Iorgu: Vera Farmiga, Mark Strong, Tim Plester, Joe Armstrong, Christian McKay - acestia  se misca gratios prin decorurile unui Bucuresti scuturat de ideologii. O mentiune speciala pentru Monica Barladeanu in rol de sotie alintata si semi-isterica cu iz de Marilyn. 

 

Filmul mizeaza pe propria doza de mister: sunt prinsi cinci, dar se banuieste ca ar fi fost sase, deci cine este oare cel de-al saselea gangster si unde a disparut?

 

Iar filmul din film da ocazia imortalizarii bucuriei incontestabile din spatele camerei de filmat, din spatele semnului cu Atentie, se filmeaza!

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Closer to the Moon FB

 

Cel mai convingator actor / actrita: Vera Farmiga, cu sarm de Hollywood, in rol de romanca neinfricata

Cea mai tare faza: Scena care-i reuneste pe cei cinci protagonisti pe terasa unui bloc bucurestean

 

Punctul slab: Muzica de fundal, voit dulceaga, dar usor enervanta, nevoia de didacticism; ni se serveste gradat o lectie de istorie

 

De ce merita sa-l vezi: Pentru umor, imagine, placerea unei felii diferite de Bucuresti decat cea servita de filmele romanesti ale ultimilor ani

 

Cu cine mergi sa-l vezi: In familie

 

Nota OM: 3,5 stele din 5

• Tag-uri