Film: Triunghiul dragostei si al mortii intr-o Grecie mai frumoasa ca niciodata

 

Ești pasionat de Grecia, anii '60, te dai în vânt după simetrii și te-ai ales cu o feblețe pentru Kirsten Dunst după ce ai admirat-o sub clar de lună în Melancholia? Dacă răspunsul tău bifează cel puțin unul dintre elementele înșiruite de mine, atunci Triunghiul dragostei și al morții / The Two Faces of January, semnat de Hossein Amini, s-ar putea să devină o pauză de o oră și jumătate tocmai bună să-ți alimenteze una dintre micile plăceri. Deși este considerat thriller, povestea personajelor principale și atmosfera vintage redată cu ajutorul peisajelor naturale din Grecia fac ca lungmetrajul să semene mai mult cu o dramă.

 

 

 

 

În 1962, în Grecia, Rydal (Oscar Isaac), un tânăr poliglot, căruia abia i-a murit tatăl, lucrează ca ghid pe Acropole și, profitând de farmecul personal și cunoștințele culturale vaste, păcălește fetele din tur pentru câțiva bani în plus. Însă un cuplu de americani aparent înstăriți îi atrage atenția. El, Chester MacFarland (Viggo Mortensen), bărbat la 48 de ani, amintind de mafioții din The Godfather, ea, Colette MacFarland (Kirsten Dunst), cochetă, însă modestă în gesturi, și mai tânără decât soțul ei, își dau seama imediat de interesul afișat de Rydal pentru ei, așa că-l iau pe post de ghid în vacanța lor scurtă în Grecia. Tânărul nu pierde niciun moment ca să mai scoată câte un ban de pe urma faptului că lui Chester nu-i este familiară limba greacă și, deși cel din urmă simte că ghidul nu este complet sincer cu ei, îl invită la cină. Din acest moment fascinația lui Rydal pentru grația și feminitatea lui Colette începe să se facă simțită, însă Chester încearcă să-l ignore, mai ales că urmează să plece a doua zi din Grecia.

 

Doar că planurile sunt date peste cap de apariția unui detectiv particular, care intră peste cuplul de americani în camera de hotel pentru a-l face pe bărbat să-i înapoieze banii pierduți din cauza lui Chester. Ceea ce se voia a fi o discuție în baia camerei, devine în câteva minute scena unei crime. 

 

Cu toate că pe alocuri filmul devine previzibil, iar finalul respectă veșnicul tipar cu binele care învinge întotdeaua sau, în cazul de față, jumătate de bine, lungmetrajul lui Hossein Amini plusează la nivel vizual. Pelicula poate fi considerată un deliciu pentru cei familiari cu tulburarea obsesiv-compulsivă, datorită cadrelor simetrice, corecte din punct de vedere tehnic în orice clipă, și a mișcărilor de cameră fine. Mai mult, elementele de decor și peisajele din Grecia și Turcia, gândite pentru anul 1962, te țin cu ochii lipiți de ecran numai să nu scapi vreun detaliu. Echilibrul se simte până și în jocul actorilor, care nu pot fi departajați pe baza unei anumite scene definitorii, întrucât replicile, gesturile și acțiunile lor sunt interdependente și creează acest triunghi al dragostei și al morții regăsit în titlu.

 

În concluzie, Triunghiul dragostei și al morții trădează sacrificiile pe care un om ajunge să le facă pus față în față cu puterea banului. Iar când ambiția și setea după putere pun stăpânire pe individ, moartea este singura care mai poate face dreptate. Astfel poate fi rezumat și scenariul lejer al lui Hossein Amini, care, deși nu abundă în acțiune, compensează vizual.

Click pe foto pentru marire

Foto: Hollywood Multiplex Operations

 

Cel mai convingator actor / actrita: Kirsten Dunst când cade în gol

 

Cea mai tare faza: Când Chester intră în camera lui Rydal și miroase patul ca să-și dea seama dacă tânărul s-a culcat cu soția lui

 

Punctul slab: Final previzibil

 

De ce merita sa-l vezi: Pentru peisajele din Grecia, decor și muzică

 

Cu cine mergi sa-l vezi: Cu cine vrei, cât să ai cu cine să faci analiză pe ceea ce vezi în fundal

 

Nota OM: 3/5

• Tag-uri