Arta este de multa vreme in strada. De obicei in locuri uitate, abandonate sau pur si simplu urate. Avem graffiti inca din Antichitate, dar unii nu incadreaza aceste manifestari in zona artei nici pana in zilele noastre, considerandu-le acte de vandalism. Indiferent de opinii si pozitii, ne bucuram ca Bucurestiul a prins in ultima vreme culoare. Culoare de arta contemporana urbana care ne inveseleste privirea cu desene pe ziduri mari si gri, cai cu staturi troiene prin parcuri sau indemnuri care ne ajuta sa ridicam privirea mai des spre vazduh.
Nu stim cine este/va fi viitorul Bansky al Bucurestiului, dar apreciem faptul ca tot mai multe dintre aceste acte artistice care isi pun amprenta asupra orasului sunt sustinute si chiar interactive. Nu mai exista decat cateva garnituri de metrou vechi inveselite pe furis cu graffiti, dar, incepand din aceasta vara, avem cateva posturi de transformare din Bucuresti si Constanta mai colorate. In cadrul Enel City of Energy cateva asemenea posturi din parcurile Titan si Carol si de pe Splaiul Independentei au fost invelite de artistii urbani Boeme sau Allan Dalla cu desene abstracte inspirate din momente importante ale istoriei electricitatii.
Titanul a fost, putem spune, un parc privilegiat in ultima vreme, pentru ca tot aici, pana pe 31 august au avut loc ateliere de sculptura care au lasat parcului sase lucrari de marmura, lemn si otel dar mai ales pe Calul Titanilor cea mai inalta statuie ecvestra de la noi (7,50), semnata de Mihaela Diaconu.
Ne-am obisnuit deja sa avem un graffiti in fiecare an la Street Delivery. Anul acesta imensul perete cu desene si mesaje poarta urmatoarele semnaturi: Irlo, Akira, Nego, Nicu din Steagu și Lucian. Si pentru ca s-a intamplat si Train Delivery, si Gara de Nord e de-acum mai artistica datorita peretelui zugravit de Akira Lord, Calm Zdz, Andronada Mordant si Pisica Patrata. Nici trenurile nu au scapat de viziunea artistica, la Train Delivery.
Dar evenimentul care a adunat in acest an pe cei mai multi dintre artistii urbani de la noi a fost organizat de catre cei de la Work in Progress si a vizat transformarea spectaculoasa a tristei Parcari Ciclop, ale carei etaje urcand spre acoperis au devenit salonul de arta al expozitiei colective de arta contemporana (Pisica Pătrată, Allan Dalla, Kitră, Adrian Preda, Zoiţa, Cristian Prandea , Anda Bolohan etc.)
Tot intr-un cadru organizat (Ironlak Romania si Asociaţia Urban Arts) s-a redat un suflu nou unei zone care a suferit destul de mult in urma demolarilor si a lucrarilor: Berzei. Printre artisti s-au numarat Allan Dalla, Mr. Kero, Pisica Patrata, Irlo sau Sweet Damage. Si tot din aceasta serie, un perete imens de bloc dintr-un cartier cenusiu, Militari (Piata Gorjului), a fost colorat de catre un grup de artisti polonezi.
Dincolo de expozitii colective sau momentele in care arta urbana ajunge programat in anumite locuri (vezi noul look al clubului Expirat), se iese in strada si se modeleaza orasul dupa bunul plac si propria viziune artistica, ajutandu-l astfel sa fie viu si sa vibreze chiar si in acele locuri care dor. Si uite asa, privirile se intalnesc cu desenul facut de Pisica Patrata pe usa cea de multa vreme ferecata a Gradinii de Vara Capitol, cu Brancusi si cartoful tras in teapa pe peretele unui bloc de pe Calea Grivitei (Allan Dalla) sau cu un print leopard colorat pe un zid gol si trist al unei case din zona Primariei Sectorului 1 (Allan Dalla).
Si pentru ca arta a avut mereu calitatea de a depasi granite si de a vorbi tuturor pe aceeasi limba, trebuie sa amintim un proiect care ne place mult si care a inveselit in mod clar mai mult decat orasul, pe locuitorii lui. Este vorba de inscriptiile priveste cerul / regarde le ciel care s-au cocotat pe ziduri, sau au ramas pe asfalt, au ajuns pe vitrine sau in scari de bloc si care au cucerit atat Bucurestiul dar si Parisul avand in vedere ca Grig, omul din spatele mesajului, este un bucurestean care studiaza filosofia la Paris.
E adevarat ca arta urbana se afla sub marele semn al efemerului pentru ca nu-i sta in fire sa ramana ferecata intre zidurile unui muzeu, dar chiar si asa, marele ei merit este acela al integrarii in frumos a multor zone ale orasului.