Bazat pe documentarul Pentru o singura noapte / For one night only, filmul regizat de Geoffrey Enthoven si scris de Pierre De Clercq este o poveste care creeaza o stare de confuzie pe toata durata. Mai concret, nu prea stii daca e ok sa razi sau, totusi, sa privesti cu o doza sanatoasa de seriozitate povestea a trei prieteni cu dizabilitati care pornesc spre Spania intr-o aventura in scopul pierderii virginitatii.
Starea bizara este data indeosebi de combinatia dintre tragedie si drama, Hasta la Vista reusind sa atinga un punct sensibil in orice societate: viata de zi cu zi a persoanelor cu dizabilitati. Lasand la o parte umorul si cautarea fericirii intr-un bordel, filmul este de o tristete incredibila. Povestea celor trei prieteni este spusa cu subtilitate si eleganta, fara sa jigneasca privitorul sau sa-l faca sa se simta vinovat si responsabil pentru societatea in care traieste. Filmul aminteste de existenta acestor persoane, cu problemele lor, dar nu te invinovateste de faptul ca nu le cunosti sau nu le intelegi.
Bineinteles ca orice abordare a acestei probleme este sensibila, dar cei trei actori (Robrecht Vanden Thoren – Philip; Gilles De Schrijver – Lars; Tom Audenaert – Jozef) reusesc sa ne captiveze atentia si chiar sa ne binedispuna prin umorul de calitate in fata unor probleme serioase cu care se confrunta pe marele ecran.
Aventura celor trei spre satisfactie este partial previzibila. Anticipezi finalul, dar nu si drumul pe care il vor parcurge, iar o portie bine dozata de previzibilitate are rata ei de succes. De apreciat la acest film cu o povestea sociala este faptul ca accentul nu cade pe problemele fizice ale celor 3 prieteni, ci mai multe pe partea emotionala si relationala, atat in raport cu ei insisi, cat si cu persoanele apropiate.
Un film bun, care iti creeaza continuu o stare de dualitate: gandesti, dar si sa simti, iti pui intrebari, dar primesti si raspunsuri, te bucuri pe alocuri, dar ramai cu o tristete in tot corpul. Punct ochit, punct lovit, Hasta la vista!
Click pe foto pentru marire